Credeam, visam

Gândeam, odată, că lumea este doar a mea
Credeam că nimeni nu mă va judeca
Priveam cu seninătate spre cer
Căutând, pentru sufletul meu, un simbol
Dar am crescut,
Nimic nu mai e de văzut
Decât lumea şi cât este ea de rea.
Aş vrea să mai am vârsta aceea
Să visez cu ochii deschişi
La prinţi, prinţese şi cai albi
La castelul în care voi locui ...
Rămâi uimit când priveşti în trecut
Şi vezi că te-ai schimbat, prin câte ai trecut
Fără regrete, e ceea ce-mi spun mereu
Dar câteodată să te abţii este greu ...

So .. I'm back

I'm back, dar parcă nu mai ştiu să scriu. Am abandonat blog-ul pentru ce? Don't ask me, cause I don't know. Nici altora nu le pot pune o aşa întrebare.

Cam greu să o iau din loc cu un post interesant. Oare despre ce aş putea scrie? Ce e aşa important şi merită menţionat? Staţi că ştiu. Tocmai ce am citit ceva pe net.

Titlu mare şi frumos : "Fiecare euro pe care o companie de stat îl pierde e acoperit din buzunarele românilor"

Asta e ceva de genul, hai dragii noştri, veniţi să ne plătiţi greşelile. Sau poate: Noi pierdem bani că nu ştim să facem afaceri şi voi ne plătiţi datoriile. De ce să învăţăm să câştigăm banii de pe urma afacerilor noastre? Căci oricum, idioţii plătesc ceea ce noi pierdem, nu buzunarele noastre.

Şi uite în ce ţară trăim. Şi se mai întreabă ai mei de ce vreau să dispar din peisaj. Uite de asta mamă şi tată, că m-am săturat de porcăriile statului român.

Şi totuşi, urăsc politica şi economia şi tot ce e în legatură cu astea două. De ce iar dezbat subiecte care îmi displac?

Revenim la prima propoziţie, nu mai ştiu "să scriu"...