vineri, martie 14, 2008
Vrak ft Mecena - Lacrimi de adevar
Credeam, crede-ma, in orice zambet, fugeam de tot sperand sa fug de orice urlet. Ajunge…nu mai crede, nu e dulce, chiar daca privirea ei cu ea adduce. Si-ti trece prin minte cand dupa tine plange si spune k lacrimile sunt de sange. Se duce in pat, mintea ei se intoarce in timp, dupa tine fuge, printer buze spune “Iar te simt, nu mint”, nu crede, minte, nepasarea ta o face sa creada k simte, sunt doar simple cuvinte, nu te lasa dus de val, spune-I k viata merge inainte. Tine minte k lacrima de Adevar e rece, la fel k si timpul kre greu my trece si-mi trece prin kp un fin Adevar si minciuna, ea, eu, el, tu, noi si o viata impreuna.
Ref:
Si-mi zic “as vrea sa ii spun ceva...Da, nu e vina ta, tot ce se intampla e sortit sa fie asa…cu sau fara ea” x 2
Te vad plangand dar nu stii de ce plangi…nu te doare, dar pe mine in brate ma strangi, te ridici si lumina-ncet o stingi, ma ridic, vrand sa te las sa dormi, dar tu in pat ma impingi, imi zici k ti-ai adus aminte si ca vrei sa stam impreuna,e doar un moment de melancolie, ca un strat de bruma trecator si au trecut multe luni din acel moment. M-ai sunat dar eu la tine nu am fost atent, acum ceea ce exprim eu in rime, tu exprimi in lacrimi varsate, asculti o melodie si te lasi usor pe spate…in acelasi pat plin de pacate. Pe de alta parte, uneori mi-ai fost inger si am ascultat, dar atzele s-au rupt, scuturi s-au lasat si de acum incolo cand pe obrazul umed si rece va cadea acel ceva, vreau sa stii ca aia e LACRIMA DE ADEVAR care trebuia sa cada atunci candva (atunci candva)
Ref:
Si-mi zic “as vrea sa ii spun ceva...Da, nu e vina ta, tot ce se intampla e sortit sa fie asa…cu sau fara ea” x 2
Impins de ura am cedat si s-a-ntamplat ca de cele mai multe ori sa fiu eu cel vinovat, am incercat sa fac ceva ce am crezut ca e bine, eu am crezut in tine insa nu a fost ca–n filme, am gresit si stiu ca sunt un simplu calator in concursul numit “Viata” care-i fara-nvingator si cand mor vreau sa-mi scrie pe mormant “N-am cedat, n-am fost las, n-am fost drac, dar nici sfant” si cand cant un singur gand imi trece prin minte: “Oare cineva o sa auda aceste cuvinte?” si impacat cu mine, singur, scriu sa-nnec foaia cu versuri…pana nu e prea tarziu. Imi recunosc vina, insa nu cedez si vezi, speranta moare ultima, doar atunci cand crezi, caci lacrima de pe obrazul meu e inca vie. Nu plec nici de-al dracu’, ce-o fi sa fie.
Ref:
Si-mi zic “as vrea sa ii spun ceva...Da, nu e vina ta, tot ce se intampla e sortit sa fïe asa…cu sau fara ea” x 2
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu