A quiet conscience sleeps in thunder.
duminică, mai 30, 2010
Mă simt ca ...
O navă pierdută pe mare, fără un ţărm în jurul meu sau în zare. Fără o plajă de care să mă ancorez. Plutesc, uşor, spre nicăieri sperând să fiu văzută ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu