Doamne, e ora 12? Sunt nebună. Cum am putut dormi atât? Şi poate că merit şi eu din când în când, nu? Până la urmă, e sâmbătă, şi nu trebuie să ajung şi la liceu. Dar de ce nu a venit mama încă să mă trezească? Până la urmă, e problema ei şi norocul meu. Să'mi fac şi eu cafeaua până una alta.
Sunt singură în casă? Pe unde or fi ăştia doi? Şi mai bine pentru mine. Pot fuma liniştită, fără să mă bată careva la cap, că nu e bine să fumez, bla bla bla.
Aha, acum am înţeles, ei au plecat la ţară. Aşa se face mai nou? Se lasă bilete? Poate o să le dau un telefon, dar mai târziu. Momentan vreau să mă trezesc ...
"Fumând o ţigară şi bându'şi cafeaua, şi'a dat seama că nu ştie cum îl cheamă pe prietenul ei, cu care şi'a petrecut ultimele două nopţi vorbind despre ceea ce simte"
Lasă că apare el diseară şi îmi spune, sau este deja aici. Vrei să vorbeşti cu mine? Dacă nu vrei, nu e nicio problemă, pentru că încep să mă consider o ciudată, care vorbeşte singură în casă, dar nu e panică, nu aş fi singura.
"Şi'a petrecut toată ziua umblând prin magazine, la cumpărături şi cu prietenii ei, astfel încât ea a uitat că poate acea prezenţă o aştepta acasă, sau era cu ea. Indiferent de situaţie, ea se gândea că ar fi cazul să se distreze puţin mai mult decât o făcea de obicei şi să stea pe afară până târziu în noapte .."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu