This love, this heart

That was the smile that I was looking for
That was the heart that could complete my own
That was the boy that was missing from my life
That was the hand that could bring me up
And now, the smile, the heart, the boy, the hand
Are all mine now and forever
You are the one that could fool me
You are the one that could save me
You are my heart, my soul
You are my life, my everything
Stay here and be who you are
And I’ll be me, just for you …

Ochi umezi

Privire blândă şi gingaşă, mi-alină sufletul şi-mi încântă viaţa, iar luna, ce amandoi o privim, ne luminează pentru a mia oară, dragostea. Stând ghemuită undeva în ale tale braţe, îmi pun o dorinţă, ce steaua mea o să mi-o îndeplinească. Pentru totdeauna în braţe să mă ţii, aşa de strâns, încât totul să pară atât de ireal. Focul este aprins acum pentru eternitate, iar zâmbetul ce acum ţi-l arăt este pentru cele două inimi ce bat precum una şi pentru două suflete ce s-au contopit într-unul. Gândesc pentru tine, gândeşti pentru mine. Simţim împreună, iar inimile noatre bat împreună, pentru noi, pentru o singură dragoste. Apare o lacrimă, apoi un surâs, priveşti spre viitor, un singur viitor, pentru două persoane. Ochii îţi sunt umezi, privind spre cer, gândindu-te la o eternitate împreună, iar stelele parcă-ţi zâmbesc, strâlucind, un zâmbet cald, ce se reflectă-n tine. Visăm împreună, pentru o singură viaţă. Un întreg Univers, pentru un singur suflet ...

Ascultă ...

Ascultă liniştea ce te apasă şi învaţă să o înţelegi de parcă ea ţi-ar şopti cu adevărat ceva. Încearcă să te regăseşti într-o lume unde toţi suntem pierduţi încă dinainte de a ne naşte. Fii demn, mândru şi ambiţios, dar nu exagera, ca apoi să te pierzi printre ruine. Lasă-te lovit de fulger, dacă asta te trezeşte la viaţă, iar tunetul să iţi zguduie lumea, de parcă ar vrea să schimbi ceva. Învaţă să asculţi natura, că şi ea te va asculta şi vei găsi răspunsuri unde nimeni nu a găsit ceva. Priveşte spre tot ce te înconjoară, ca şi cum nu ai mai fi văzut aşa ceva, căci astfel vei vedea dincolo de culoare, de formă, de mărime ... Ascultă doar ... ascultă şi pentru tine va cădea o stea ...

Again ...

Şi iar mă'ndrept spre un absurd Univers paralel, unde nimic şi nimeni nu mai contează. Ajungi acolo numai când vrei să nu mai auzi nimic în afara de ceea ce'ţi încântă auzul şi să nu mai vezi nimic în afara de ceea ce'ţi alungă tristeţea. Dar cât să stai? Şi cât să râzi? Că simţi că e prea mult! Şi vrei să pleci, să cauţi iar, poate o să găseşti ce căutai cândva. Dar eu rămân şi poate mult prea mult, iar asta nu e indicat, uşor uşor îmi pierd din mine, în lumea mea şi încet, dispar ...

Întotdeauna cu gândul la noi ...

Ca în fiecare zi, o mică ceartă, o mică tachinare, un simplu cuvânt spus fără a fi gândit, îmi acoperă zâmbetul, îmi înlăcrimează ochii, dar am promis că nu o să mai pierd vreo lacrimă pentru nimeni, niciodată. Singurele ce vor pica, vor fi întotdeauna pentru familie, părinţi, bunici, fraţi, surori ... Şi totuşi zâmbesc şi tac şi trec peste tot, dar pentru ce sau pentru cine? Rezist, dar nu pentru mine ci pentru noi. Noi toţi suntem o familie. Atunci când am avut nevoie de voi, aţi fost lângă mine, din umbră, pentru că nu am permis să vă apropiaţi prea mult, iar eu la rândul meu, am fost pentru voi, cu voi, langă voi, indiferent de zi, ora sau minut. Sunteţi o a doua familie pentru mine, pe care ştiu că nu o voi uita niciodată, indiferent ce se va întampla. Câteodată, când mă întorc acasă, pe stradă, cu căştile în urechi, zâmbesc, pentru că fiecare loc pe unde trec în fiecare zi, îmi aduce aminte de cel puţin unul dintre voi. Şi am scris toate astea doar pentru că am o mică rugăminte. Vă rog doar să mă ascultaţi şi să mă înţelegeţi orice ar fi. Simt că ceva nu este în regulă ... Dar unii lângă alţii vom rezolva totul şi sunt sigură că vom trece peste orice problemă, indiferent de cât de gravă este. Vă iubesc dragii mei şi mi-e foarte dor de voi în fiecare minut din zi sau noapte.

Răspuns!!!

Mi s-a pus întrebarea: Ce vrei de la viaţă? , de nenunmărate ori, de nenumărate persoane. Răspunsul niciodată nu l-am gândit, sau măcar să vreau să îl găsesc. Am o vârstă, sunt la facultate, am o slujbă, o familie care mă sprijină şi nişte prieteni nemaipomeniţi, aşadar trebuie să mă gândesc la viitorul meu nu? Pentru? Asta nu înţeleg, de ce să mă gândesc la viitor, să-mi planific viaţa? Dacă eu vreau ca la 30 ani să plec pe Lună, dar nu o să mai fac asta, dacă mor la 25, nu? Nu am nevoie să-mi planific viaţa. Mă gândesc şi la viitor, nu spun că nu o fac deloc, dar nu am de ce să strâng bani pentru viitor, ca apoi să-mi dau seama că nu am realizat nimic cu viaţa mea, că nu am ştiut să trăiesc. O să ajung într-o etapă a vieţii, când voi avea un soţ, un copil ( sau mai rău, doi, trei ) şi atunci o să mă gândesc la viitorul copilului, la nevoile lui, la educaţia lui, dar voi fi împlinită, pentru că am trăit viaţa. Atâta timp cât pot zâmbi indiferent de ceea ce simt, pot spune că traiesc din plin viaţa. Momentan, mă axez pe carieră, ce-i drept, abia acum trec de primul an, mai am de aşteptat până să numesc cariera, dar asta e tot ce contează pentru mine. Să fac ceea ce-mi place, atât în materie de distracţii, cât şi în materie de carieră şi, de ce nu, şi familie. Aşa că, îmi trăiesc viaţa cum vreau şi cum ştiu mai bine, indiferent de părerea celorlalţi, iar dacă o să cad, o să mă ridic şi o iau de la capăt de câte ori este nevoie. Optimismul este totul !

Gata !

Nu mai vreau, nu mai suport, mai bine pleacă, mai bine taci, nu mă atinge, nu mă privi, acum doar lasă'mă în singurătatea mea. Vrei să zâmbesc, să râd, să simt, dar nu mai am nicio putere. Pentru cine, sau poate pentru ce? Este cineva care merită? Încerc să fac tot mai multe deodată şi îmi reuşesc, iar dacă nu, tot o scot la capăt, dar mă seacă, mă lasă fără vlagă, mă'nchide în întuneric, mă aruncă în neant. Mai bine taci şi nu mai încerca nimic, oricum nu reuşeşti să convingi o încăpăţânată. Te agiţi, dar nu reuşeşti să ajungi la capăt. Încerci să mă deschizi, dar nu găseşti cheiţa. A dispărut o dată cu mine, odată cu sentimentele şi sufletul meu. Mai bine pleacă şi lasă'mă să mor încet, să dispar şi o dată cu mine şi amintirea mea. Gata ! A fost de ajuns ! Şi am căzut, aşa cum nu am lăsat pe nimeni să cadă. Cobor uşor spre lumea mea, unde nimeni nu are ce căuta. Să nu'ndrăzneşti să te apropii, suntem doar eu şi visele mele ...