Poveste

Poveste lor a început într-o zi frumoasă de vară ( De ce oare toate încep într-o zi frumoasă de vară ? ). Poveste care s-a terminat parcă mai repede decât a început. E trist când ajungi să ai încredere numai în cel care îţi spune că te iubeşte. Mai apoi afli că nu te iubea, sau cel puţin asta denotă din toate acţiunile întreprinse de el. Oricum, a început atunci şi s-a terminat undeva în mijlocul primăverii după 3 ani. Wow cât timp ! Cum poţi avea atâta timp încredere într-o persoană ? Dar apoi cum poţi trece peste ? E greu să te uiţi în jurul tău şi să vezi atâta lume. Atâta lume care îţi vrea binele ... sau poate răul ? În cine mai poţi avea încredere ? La suferinţa ei au fost mai mulţi factori care au contribuit. O bună prietenă .. trist, nu ? Cât de bună era ? Sau este ? Sau poate nu mai este deloc .. Nu are nicio relevanţă, cum am spus întotdeauna, totul se iartă, nimic nu se uită. Mai apoi mai apare încă una, aşa-zisă prietenă şi ea şi apoi încă una şi încă una. Oare ce criterii în a alege prietenii avea ? Îmi vine să râd, oare de ce nu poţi fi prieten cu cineva doar pentru a ajuta ? De ce mereu aşa-zisu prieten trebuie să urmărească ceva ? Foarte haios este că ea nu a scăpat de asemenea prieteni. O urmăresc din umbră, fiecare urmă pe care o lasă ea, este adulmecată de ei, de ele .. Cumplit când te gândeşti că ai vrut să nu ieşi niciodată din anonimat, că ai vrut să nu atragi atenţia asupra ta, iar acum parcă eşti înconjurat de crocodili, într-o mlaştină. Şi totuşi, ea nu poate spune că vrea ceva ? Nu, niciodată. Consideră că nu merită destul de mult un lucru, că tot ceea ce vrea de fapt e al altei persoane. Şi totuşi, dacă nimeni nu-i lasă şi ei, ea de ce să lase altcuiva ? E tristă, dar zâmbeşte mereu, oare cum reuşeşte ? Ar vrea să iasă să se plimbe, dar e bine în casă, la căldură, cu muzica încântându-i auzul. Ce-i drept, muzica e singurul ei prieten, singura care o ascultă, sau cel puţin, care nu comentează niciodată. E tristă ...

Şi totuşi ...

Ce am păţit? Ce a păţit restul lumii? Parcă Pământul se învârte în gol. Se învârte pentru a face şi el ceva, să zicem benefic pentru omenire. Măcar de s-ar opri în loc. Să rămân acum, aici, aşa .. Să nu se mai schimbe nimic, decât dacă e spre bine, să fie totul aşa cum mi-aş fi dorit. Şi totuşi nu se poate opri timpul în loc, nu se poate opri Pământul din rotaţia lui, nu se poate nimic din ceea ce vreau eu. De ce ? Vorbeam cu anumite persoane, azi, ieri şi m-au făcut să mă simt mai bine, spunându-mi că pot face orice, doar să gândesc cât mai pozitiv şi să fiu mai optimistă decât am fost până în prezent. Am obosit să mai fac asta, am obosit să mai lupt, parcă împotriva mea. Nimic nu-mi mai convine, nimic nu-mi mai place. Ceea ce vreau nu e destul de bun şi culmea e că nici ceea ce nu vreau nu e destul de bun. Prea multe pretenţii pentru mine. What happened ? E târziu ... Sunt obosită ... MI-e dor de mine ...

Again ...

Şi iar mă'ndrept spre un absurd Univers paralel, unde nimic şi nimeni nu mai contează. Ajungi acolo numai când vrei să nu mai auzi nimic în afara de ceea ce'ţi încântă auzul şi să nu mai vezi nimic în afara de ceea ce'ţi alungă tristeţea. Dar cât să stai? Şi cât să râzi? Că simţi că e prea mult! Şi vrei să pleci, să cauţi iar, poate o să găseşti ce căutai cândva. Dar eu rămân şi poate mult prea mult, iar asta nu e indicat, uşor uşor îmi pierd din mine, în lumea mea şi încet, dispar ...

Amintiri .. ca oricare altele

Simt cum inima o ia la fugă
Şi totuşi nu ştiu unde vrea să ajungă
Pe cine caută, după cine aleargă
Nu vrea să aştepte o viaţă întreagă
Şi oare ce vrea?
Oare ce tot aşteaptă?
Pe cine caută?
La cine să se oprească?
A fost odată, a fost cineva
Acum s'a dus, şi inima cu amintirea
De'atunci tot caută şi nu găseşte
Tot aleargă după umbre sinistre
Ar vrea să iasă la lumină
Să vadă o simplă rază de soare ar fi destul
Dar e uitată în întuneric
Şi nimeni nu o mai găseşte acum
E ca o zână măseluţă
Ce apare numai în noapte
Ca nimeni să o vadă
Ca nimeni să o găsească ...
Ajută lumea să trăiască
Iar la ea nu se mai gândeşte
Ajută pe toţi să'şi găsească
Câte o altă inimă să iubească ...

Alone .. or not!

"Have the angels turned their back on me?" Ştiţi din ce melodie este ? Dacă nu, o găsiţi aici . Cam asta e stare mea şi de data asta mă fac ciudată, pentru că nu îmi lipseşte nimic. Nu'mi dau seama ce mi'ar mai trebui. Am o familie bestială, să spun aşa. Cu bune, cu rele, e familia mea. Am nişte prieteni minunaţi şi le mulţumesc pentru tot ajutorul pe care mi l'au acordat chiar dacă eu nu am vrut să accept nimic de la ei. Şi asta nu pentru că nu'i consider prieteni ci pentru că nu'mi stă în fire să cer ajutorul cuiva, mai degrabă mă ajut singură. Am cunoscut oameni şi oameni în ultimul an de zile. Mai buni, mai proşti, mai nebuni sau mai liniştiţi, toţi ne'am înţeles bine. Atunci? De ce eu am o stare de cacao? De ce nu'mi dau seama ce'mi lipseşte? Poate că ceea ce'mi lipseşte o să găsesc la altcineva. Şi atunci ăsta să fie motivul stării mele? Ce'i drept, îmi lipsesc anumite lucruri, cum ar fi zâmbetul pe care îl afişam odată, indiferent de starea mea, răbdarea, pe care am pierdut'o acum ceva timp, nevoia de o îmbrăţişare şi multe altele. Dar totuşi, ştiu că nu lucrurile astea m'ar face fericită, sau m'ar scoate din starea asta. E ceva, ajută'mă să găsesc acel ceva ...

Aiurea

Cât de aiurea să te simţi intr'o asemenea zi superbă? Vă spun eu, foarte aiurea. De ce? Pentru că se poate! De aia. Nu am un motiv anume, dar pot spune că toate discuţiile de azi au fost un motiv în plus să mi se întâmple aşa ceva. N'ar trebui să'mi pese de trecut şi ce'i drept, nu'mi prea pasă, dar ceva tot a rămas în mintea mea şi ştiu prea bine că amintirile nu ai cum să le ştergi. Nu aş vrea să nu fi făcut o anumită chestie, dar poate era mai bine să nu o fi făcut. Poate că mă simţeam altfel acum, sau eu ştiu ? Nu regret nimic, dar îmi pare rău pentru anumite lucruri făcute, cuvinte spuse. Fiecare mă priveşte aşa cum vrea, dar de ce nu este sincer sau sinceră? Poate că ar fi mai bine aşa. Nu s'ar mai crea confuzii şi toată lumea ar ştii ce să facă în continuare şi şi'ar vedea de viaţă. Asta este, fiecare cu ceea ce ştie şi cum ştie.
Şi totuşi pe mine mă frământă anumite lucruri, unele întrebări puse de cineva şi unele cuvinte spuse, dar sunt prea laşă, să spun aşa, să fiu în stare să întreb "de ce?" sau "pentru ce?" . Aşa că aştept şi tot aştept, poate până o să fie prea târziu, dar asta e viaţa nu? Şi eu continui să o trăiesc cu zâmbetul pe buze, pentru că viaţa parcă e mai frumoasă când vezi jumătatea plină a paharului ...

Be a butterfly

Asta aş vrea eu, să fiu un mic fluturaş, să zbor până la stele, să ating soarele, să ajung să'mi încălzesc aripile obosite. Să scap de tot ce mă înconjoară, să nu poată nimeni să mă prindă, să pot să mă refugiez intr'o floare şi să visez. Să nu'mi fie dor de nimic, pentru că lumea e casa mea, iar florile sunt familia mea. Să pot zbura încotro m'ar purta vântul, fără să reţin drumul, pentru că nu mai e nevoie să mă întorc. Asta aş vrea, dar ştiu că nu se poate şi rămân aici, în lumea mea, unde nu mai e loc pentru nimeni. Sunt doar eu şi muzica mea şi e tot ce am nevoie.

Încerci din răsputeri

În fiecare zi încerci tot mai mult să te înalţi, să te regăseşti, să te descoperi, dar mai rău te'afunzi într'un amar trecut şi'ncerci să te ridici, dar totu'i în zadar. Devii nervos, isteric de'a dreptul, dar nu ai ce îi face, continui p'acel drum, p'acea cale neînţeleasă şi speri în continuare ca tu s'ajungi acasă. Acolo undeva, habar n'ai unde este, dar ştii că există un loc, ce e numai al tău, unde te'aşteaptă lumina, unde te'aşteaptă fericirea. Şi fugi şi nu te uiţi decât în faţa, că ai văzut lumina, că s'a sfârşit tunelul, dar iar te'ai înşelat şi'o iei de la cap, sperând ca într'o zi s'ajungi unde'ai dorit. Priveşti cu nepăsare şi mergi tot mai încet, nu renunţa îţi spun, nu încă, nu acum! Este întradevăr drum lung şi parcă nu ai aer, dar mergi în continuare şi nu te da bătut. Ai să ajungi o dată, ai să priveşti şi'o stea, dar te rog, tu, încă, nu renunţa ...

Plouă

Simt cum fiecare picătură de ploaie care se scurge pe faţa mea mă seacă de viaţă şi simt cum fiecare lacrimă ce'o vărs, mă lasă fără cuvinte. Simt cum noaptea mă înconjoară şi cum fiecare stea de pe cer, începe să dispară. Rămân în întuneric şi încerc să mă regăsesc, dar am rămas fără suflu şi respiraţia mi'e grea. Încerc să mă agăţ de o mică stea, ce'a mai rămas pe boltă, dar nu ajung, e prea departe. Mă scufund în întuneric şi nimeni nu poate face nimic în privinţa asta. Găseşte'mă şi ridică'mă la suprafaţă. Încearcă să mă iei de mână şi nu'mi da drumul niciodată. Te zăresc, dar eşti departe, iar eu nu mai pot alerga. Am obosit să te caut, am obosit să te chem ... Caută'mă şi cheamă'mă tu, pentru a putea regăsi fericirea. Plouă liniştit şi fiecare picătură de ploaie mă usucă, mă seacă de viaţă. Iubeam ploaia, iubeam un suflet, iubeam fericirea, dar acum m'am pierdut ...

Dulce ... amară

Dulce suferinţă mi'este despărţirea
Iar mai dulce de'atât este insăşi amăgirea
Zâmbeşti sperând ca totul să dispară
Dar durerea, încet, începe să reapară
Te'amăgeşti gândind la ce'i mai bun
Dar cobori pe pământ când îţi spui că nu mai e timp
De gândire, de iubire, de visare
O iei de la capăt, ca de fiecare dată
Şi iar renunţi şi iar te pierzi ...
Ajungi pe piedestal, acolo sus undeva
Dar el te dărâmă, de făcut altceva n'ar avea?
Îţi vine să renunţi, să cedezi, să nu mai crezi
Dar iar te ridici, undeva şi mai sus
Şi iar te prinde şi iar aluneci
Cazi în gol, nu te mai opreşti
Cazi şi niciodată nu te'nveţi
Şi speri să zbori, şi să visezi
Dar nu mai e timp ...
De gândire, de iubire, de visare ...

Keep on ...

I keep on dreaming, keep on living, keep on making my own life,
I keep on smilling, keep on laughting, keep on hidding from the rain
I`m left alone, here, by my own, I feel so scared and broken, again
I keep on holding of what I still have, but you`re the one I need
You broke my heart, and kill my soul, you took everything I had
You still believe that you could live like you used before?
I tell you that you`ll gonna pay for every harm you meant
You cannot tell that you`re not guilty, because you`ll feel the pain
Yes, I`m a bitch, when you deserve and you can shut up now
Yes, I can make you feel so bad, but I`m an angel too
No, I can`t harm you, couse you`re ... you
No, I can`t make you cry
No, I can`t break you`re heart like you
No, I can`t kill your soul
Because you are the one I love
Yes, I still love you, by the way
And you`re the one that keeps me up
When I`m so tired and so weak
That`s why I can`t kill your soul ...

Tristeţe

M'ai scos din monotonie şi m'ai băgat în tristeţe
M'ai urcat pe înaltul cerului şi mi'ai făcut vânt în groapă
Mi'ai dat speranţa pentru ca apoi să îmi arăţi cum e de fapt realitatea
Nu mai râd şi nu mai sunt ceea ce eram o dată, tu m'ai făcut să mor
Mi'ai luat şi ultimul zâmbet, păstrează'l tu
Mi'ai frânt aripile după ce m'ai învăţat să zbor
Mi'ai rupt inima în mii de bucăţi după ce m'ai ajutat să o reîntregesc
Nu mai sunt cine ştiai, nu mai am acel zâmbet cald care te alina
M'ai făcut să urăsc lumina zilei şi să iubesc întunericul
M'ai făcut să detest luna şi stelele, acum adorând singurătatea
Mi'ai arătat cum e în vis, ca apoi să mă trezeşti brutal
Nu mai sunt eu, e doar o amintire a mea ...

Need someone

Stau eu liniştită pe scaun şi mă gândesc cui să îi mai spun şi ce să îi mai spun. Nu convine nimănui dacă îi iau la rost, dar parcă nu e bine nici dacă nu le spun nimic. Mă macină acel ceva, şi nu ştiu cum să îi spun şi mai ales când să îi spun. parcă niciodată nu e momentul potrivit şi aştept şi tot aştept, dar mă apasă tot mai tare. E greu să spui unui prieten că ştii ceva şi mai ales să îi spui exact ce ştii, pentru că o să schimbe toată relaţia, iar eu nu vreau să se întâmple asta. Oare tot eu sunt de vină că s'a întâmplat asta? Cred că iar am făcut o greşeală şi nu mi'am dat seama la timp, de fapt, nu mi'am dat seama nici până la ora asta ce am făcut, dar revenind, vă spun că e greu ...

Promises

Câteodată se fac anumite promisiuni şi tu eşti foarte sigur că o să se ţină de promisiune, că nu o să te lase baltă, iar, dar iţi dai seama la un moment dat că şi'a băgat un crac în ea de promisiune. Când faci o promisiune ai grijă să nu o uiţi, că eu nu am cum să uit ce mi'ai promis. Trec cu vederea, dar se schimbă foaia. Nu mai zic nimic, pentru că nu are rost, dar greşeşti mult în privinţa mea. Nu mă cunoşti şi nici nu vrei să o faci şi pentru asta îmi pare rău. Poate sunt eu mai de modă veche, având în vedere faptul că în zilele noastre, foarte puţine persoane se mai ţin de promisiuni, dar eu ţin mult la aspectul ăsta. Nu dovedeşti încredere deloc şi nu ştiu unde o să ajungi cu asta. Dar te las şi tac ...

Me is sad

When you walked away, you took all the joy and happiness that was in my heart, my soul and in my eyes. You don`t wanna see me now, I assure you, because I cannot smile anymore. You took everything good that I had in me, but, in spite of this, I want you to be happy. Live your life and take care of you.

Fă un bine şi dispari ...

Ai putea să faci asta pentru mine? Doar aşa, pentru că zici că mă iubeşti. Dar stai aşa, că de fapt, eşti obligată de lege să mă iubeşti. Dar ştii, chiar nu mai am nevoie. Pana mea, am 20 ani, reţine, doar 20, nu am 21, în niciun caz. Să nu uiţi iar ce vârstă am, te rog eu mult, că până la urmă, contează, măcar puţin, să fie.
Dar te şi implor dacă vrei neapărat, dispari o data şi lasă-mă să stau şi eu liniştită.
Am mai putea face ceva. Eu plec şi tu rămâi, dar cu o singură condiţie: să nu te aştepţi să mai fiu drăguţă (acum iţi zâmbesc frumos, nu ai cum să mă vezi, dar nu asta contează). Oricum, eu atât iţi cer, să dispari şi să mă laşi în pace, să trăiesc cum cred eu că e mai bine.

Kind'a sad or somethin' like that

Tocmai ce mă uitam la un film pe Prima TV şi am înţeles ceva ce toată lumea trebuie să înţeleagă, sau măcar să ştie. Viaţa e totuşi mult prea scurtă pentru a nu iţi urma visele. Adică gândiţi-vă aşa: dacă vreau o carieră, trebuie să muncesc pentru ea şi asta înseamnă că nu mai am timp pentru mine, dar dacă eu îmi construiesc cariera respectivă şi a doua zi m-am dus, am dat colţul sau cum mai vreţi voi să-i spuneţi? De ce să trăim cu atâtea griji, când am putea pur şi simplu (sau nu chiar aşa de simplu, dar in fine) să încercăm să rezolvăm orice problemă cu calm şi răbdare, în aşa fel încât să mai şi zâmbim din când în când. Cred că am luat-o puţin pe arătură, am deviat de la subiect. Nu ştiu şi nici n-am de gând să recitesc. Azi nu vreau să-mi fac timp să mă corectez. Vreau să fac greşeli la fel ca toată lumea (rare, dar sunt şi alea :D) şi să mă corecteze alţii. Hai să zâmbim, cât mai mult. În primul rând, să ştii şi voi, că nu zâmbiţi pentru alţii, ci pentru voi, să vă simţiţi voi bine. Nu avem nevoie de o lovitură, să-i spun aşa, (că nici măcar nu vreau să mă gândesc că s-ar mai putea întâmpla ceva grav cuiva pe care cunosc) sa ne dăm seama că viaţa merita trăită. Ştiţi versul ala: Don't worry, be happy!




Eu v-am pupat de la distanţă şi vă las că poate vreţi şi voi să vă continuaţi ascensiunea pe plan profesional şi bineînţeles să uitaţi să mai zâmbiţi.


Fuse o glumiţă, dar nu uitaţi, ZÂMBIŢI că vă bat (virtual, dar merge şi aşa :D)