Încă o dată

Şi iar te-ai aruncat într-o lume unde nu ştiai pe nimeni, iar tot sufletul tău a fost sfâşiat de acel Făt-Frumos ce ţi-a apărut în cale atunci când aveai mare nevoie de el. Stai liniştită iubita mea, totul va fi bine, iar el va plăti pentru asta. Am eu grijă de tine, doar dormi şi visează la stele ...

Mulţumesc!

Încă o dată m'ai ajutat cum ai ştiu să o faci dintotdeauna. Mi'ai fost alături şi m'ai ascultat, mi'ai dat sfaturi şi m'ai lăsat să plâng. Mulţumesc pentru că mi'ai dat ocazia să te cunosc şi pentru că m'ai acceptat în viaţa ta. Mi'a fost dor de tine, foarte dor. Şi ştiu cât urăşti asta, dar ţi'o spun cu lacrimi în ochi. Ştii vorba mea, nu dadea că doare. Sper să ne revedem curând şi nu uita nici tu, aşa cum nici eu nu uit, acolo sus e cineva care te iubeşte, iţi veghează somnul şi iţi urmăreşte fiecare pas pe care'l faci, în aşa fel încât să fie bine pentru tine. Te iubesc frăţioare. Ştiu că am spus că nu o să mai spun astea două cuvinte, dar tu eşti special aşa că: Te iubesc! şi mi'e dor de tine.

Îngheţ ...

Încet, îngheţ şi mă simt de parcă nu’s, încet, mă ridic, dar nu ajung prea sus. Încerc să zbor, dar nu mai am aripi, încerc s’ajung, dar nu ştiu cum. Întreb, dar fără vreun răspuns, unde sunt? Unde am ajuns? Dar cad în gol, până mă izbesc de ceva tare, rece şi fără pic de viaţă. Nimic nu e în jurul meu, sunt singură, iar, şi tristă. Strig, dar nu mi se răspunde, ţip, dar nimeni nu mă aude. Unde să fug, spre cine să mă duc, când nimeni nu e în preajmă? Mă uit în jur, dar e numai întuneric, mă uit spre cer, dar nu văd nimic. Mi’e frig şi parcă nu mai am timp, s’ajung acolo unde eşti. Te depărtezi, eşti ca o fantomă, a trecutului, prezentului şi chiar viitorului. Tu ştii tot ce se întâmplă, dar nu te găsesc să poţi să’mi spui cine sunt. Văd imagini din viaţa mea, dar nu sunt eu, sau poate, da? Nu recunosc pe nimeni şi nimic ş’alunec iar şi iaraşi cad în întuneric ...

Dulce ... amară

Dulce suferinţă mi'este despărţirea
Iar mai dulce de'atât este insăşi amăgirea
Zâmbeşti sperând ca totul să dispară
Dar durerea, încet, începe să reapară
Te'amăgeşti gândind la ce'i mai bun
Dar cobori pe pământ când îţi spui că nu mai e timp
De gândire, de iubire, de visare
O iei de la capăt, ca de fiecare dată
Şi iar renunţi şi iar te pierzi ...
Ajungi pe piedestal, acolo sus undeva
Dar el te dărâmă, de făcut altceva n'ar avea?
Îţi vine să renunţi, să cedezi, să nu mai crezi
Dar iar te ridici, undeva şi mai sus
Şi iar te prinde şi iar aluneci
Cazi în gol, nu te mai opreşti
Cazi şi niciodată nu te'nveţi
Şi speri să zbori, şi să visezi
Dar nu mai e timp ...
De gândire, de iubire, de visare ...

Need someone

Stau eu liniştită pe scaun şi mă gândesc cui să îi mai spun şi ce să îi mai spun. Nu convine nimănui dacă îi iau la rost, dar parcă nu e bine nici dacă nu le spun nimic. Mă macină acel ceva, şi nu ştiu cum să îi spun şi mai ales când să îi spun. parcă niciodată nu e momentul potrivit şi aştept şi tot aştept, dar mă apasă tot mai tare. E greu să spui unui prieten că ştii ceva şi mai ales să îi spui exact ce ştii, pentru că o să schimbe toată relaţia, iar eu nu vreau să se întâmple asta. Oare tot eu sunt de vină că s'a întâmplat asta? Cred că iar am făcut o greşeală şi nu mi'am dat seama la timp, de fapt, nu mi'am dat seama nici până la ora asta ce am făcut, dar revenind, vă spun că e greu ...

Promises

Câteodată se fac anumite promisiuni şi tu eşti foarte sigur că o să se ţină de promisiune, că nu o să te lase baltă, iar, dar iţi dai seama la un moment dat că şi'a băgat un crac în ea de promisiune. Când faci o promisiune ai grijă să nu o uiţi, că eu nu am cum să uit ce mi'ai promis. Trec cu vederea, dar se schimbă foaia. Nu mai zic nimic, pentru că nu are rost, dar greşeşti mult în privinţa mea. Nu mă cunoşti şi nici nu vrei să o faci şi pentru asta îmi pare rău. Poate sunt eu mai de modă veche, având în vedere faptul că în zilele noastre, foarte puţine persoane se mai ţin de promisiuni, dar eu ţin mult la aspectul ăsta. Nu dovedeşti încredere deloc şi nu ştiu unde o să ajungi cu asta. Dar te las şi tac ...

Fuckin shit si atat ~X(

Măi copii, eu am înţeles că voi aveţi cam des chef de ceartă unii cu alţii, dar chiar trebuie să mă băgaţi pe mine la mişloc mereu? Nu că m-ar deranja prea mult, dar aţi putea şi voi să vă rezolvaţi singurei problemele, nu să rugaţi pe altcineva să vorbească pentru voi, nu? Cel puţin asta e părerea mea. Totul aici se rezumă la PĂREREA MEA. Mă simt foarte nasol că nu reuşesc să vă împac şi în momentul când fiecare îmi spune câte ceva, mai am puţin şi înnebunesc lângă voi. Aşa că luaţi-vă voi frumuşel de mânuţe şi vorbiţi şi rezolvaţi problemele.

Nisip purtat de vant ...

Toţi avem momente în care parcă nu ne găsim locul, dar de ce să existe cineva care să decidă pentru noi dacă e bine acolo unde stăm? Asta nu e frumos din partea celorlaţi. De ce să fie cineva care să spună ca ştie ce e mai bine pentru noi? Şi noi nu ştim? Eu una am impresia, dar e posibil să fie doar o impresie şi atât, că ştiu mai bine ca oricine ce vreau şi, măcar, cred că ştiu ce e mai bine pentru mine. Dar cum am spus, e posibil să fie doar o părere. Să fac o mică paranteză: Voi cei ce citiţi rândurile astea, prindeţi-vă pentru numele lui Dumnezeu că sunt doar ironică când spun că e doar o impresie de a mea. Nu o luaţi de-a gata şi nu trimiteţi comentarii aiurea. Mersi anticipat!
Acum că am inchis paranteza, unde eram? Da! Aşa este cu adevărat. Eu ştiu ce vreau, la fel cum ştie toată lumea, aşa că voi, copilaşi dragi şi scumpi, care nu aveţi de gând să vă maturizaţi mileniul ăsta, nu-mi spuneţi ce să fac. O să fie ca mine ţi gata. Bine copii?
Acum că am lămurit asta, vizionare păcută :D

:-<

Pe oricine întreb, cu oricine vorbesc numai de probleme aud. Da, sunt fericită, că eu n-am probleme aşa grave, dar aşa cum e firea mea încerc să ajut pe toată lumea şi câteodată lucrul ăsta mă seacă de orice forţă. Îmi ia toată puterea din mine. Aş vrea să pot ajuta pe cei dragi mie mai mult, dar în unele cazuri nu pot decât să ascult şi să înţeleg. De ce doar atât? Prieteni, staţi calmi, că totul o să se rezolve, o să revină la normal. Nu am cum să vă promit, dar pot să sper cu voi, nu? Ştiţi că vă iubesc şi că încerc din răsputeri să vă fac să mai uitaţi de una alta. :X:X:X

Vrei ???

Era intr-o seara frumoasa si destul de calduroasa de primavara, poate prea calduroasa pentru perioada aceea. Sau poate caldura venea din sufletul meu, nu stiu, sau mai bine spus, nu mai stiu ... Era o seara superba pentru a ma intalni cu el ... Acum cand imi aduc aminte, zambesc si parca imi dau lacrimile. Mi-e dor sa mai am parte de un moment ca ala. Nu trecuse nici un an de cand eram doi in loc de unu, de cand inima mea batea pentru doua persoane si in acelasi timp doua inimi erau contopite intr-una singura. Ne-am certat. Mi-a spus ca nu ma mai vrea langa el. Lacrimile n-au vrut sa mai stea la locul lor. Mi-a curs o lacrima fara sa-mi dau seama, dar n-am putut opri ca si celelalte sa curga si sa-mi inghete sufletul. Nu trecuse nici un an, dar parca trecuse o viata de cand eram un singur suflet. Imi parea rau de clipele frumoase. Chiar asa de repede a uitat? Mii de intebari imi treceau prin cap in decursul a un singur minut. Acel minut ce a durut mai mult decat orice pe lume. Acel minut in care el a tacut, iar eu ... am lasat capul in jos, incercand sa-mi ascund lacrimile si durerea ce usor se putea citi in ochii mei. M-am ridicat, mi-am luat inima in dinti si am spus doar atat: "Daca asta vrei, nu am cum sa te tin langa mine.". Am dat sa plec, dar m-a prins de mana, intorcandu-mi fata spre el si mi-a spus sa stau jos, ca are ceva sa-mi spuna. N-am vrut. Durerea era prea mare pentru a mai putea sta langa el. Puteam vorbi a doua zi, dupa ce ma calmam, dupa ce reuseam sa-mi controlez lacrimile. Nu a vrut sa auda. M-a bruscat putin si m-a tinut langa el. Nu-mi mai pot aminti ce a spus, dar stiu ca am devenit putin isterica si uitandu-ma in ochii lui, nu ma mai interesat daca vede ca vars o lacrima pentru el. Am vrut sa vada cata suferinta poate provoca. Am inceput sa-i reprosez unele momente de cearta dintre noi, sa-i spun tot ce am pe suflet. El a inceput sa rada. Acel ras, acel zambet ce-l iubeam acum imi provoca greata. Il uram. Pe el si tot ceea ce a fost intre noi, fiecare imbratisare imi provoca sila. Eram nervoasa, ca are tupeul sa-mi zambeasca. Stand jos, mi-am indreptat privirea in alta parte, uitandu-ma in gol, spunandu-mi sa ma calmez, ca nu merita. Incercam sa-mi revin, sa pot vorbi frumos si calm, cand ... Mi-a dat ceva. O punguta. Am vrut sa o arunc, i-am spus ca isi bate joc de mine. A insistat sa o deschid. Am deschis-o. In momentul ala nu am mai stiut ce sa spun sau sa fac, asa ca el a luat inelul si mi-a cerut mana. Dupa ce mi l-a pus pe mana, m-a ridicat si m-a luat in brate. Din nou, lacrimile nu s-au mai putut opri. Era prea frumos si totusi nu intelegeam. Ce se intamplase ? Mi-a spus ca-i pare rau pentru cearta, ca vroia sa vada cum reactionez, dar ca nu se astepta sa vreau sa plec, fara sa spun un cuvant. Cearta evoluase prea repede fara sa o mai poata controla. Mi-a spus ca ma iubeste si ca niciodata el n-o sa faca asa ceva, n-o sa spuna vreodata asa ceva ....

E prea mult cateodata ..

Azi mi-am adus aminte de tot ceea ce s-a întamplat în ultimul an de zile. Nu aveam nevoie totuşi de aşa ceva. 1 Octombrie, de exemplu, a fost o zi îngrozitoare, apoi Don Mircea, şi mama Nutza ...
Mâine despre cine o să mai aud? Cine o să plece mâine, sau peste două zile? S-au întamplat toate dintr-o dată şi au dat pe toată lumea peste cap. E greu să te gândeşti la trecut, din cauza gustului amar pe care ţi-l lasă. Dar viitorul ? Ce ne rezervă ? Peste ce mai dăm? Ne e frică să mergem mai departe pentru că am pierdut pe cineva drag, dar nici pe loc nu putem rămâne. E greu, da, dar trebuie să mergem mai departe. Fetelor, o să trecem şi peste asta şi ne vom vedem de viaţa noastră, aşa cum ei ar fi vrut. Şi postul ăsta e valabil pentru toată lumea, care şi-a oprit viaţa în loc, de frica viitorului. Orice ar urma, tot nu putem să ocolim, aşa că mai bine să ne trăim viaţa din plin şi să nu mai regretăm nimic.







Mă scuzaţi pentru posturile astea, dar vremea e de vină.

Silence and meditation

E liniştitor, e frumos, e ... probabil cea mai potrivită vreme pentru a sta şi a cugeta. La ce? La orice! Orice iţi trece prin cap. Iubitul, iubita, poate unii prieteni, mai buni, mai răi. Orice e posibil. Dar eu? La ce mă gândesc? Habar n-aveţi. Dar problema cea mai mare este că nici eu nu prea ştiu. Mă gândesc la unii prieteni pe care nu i-am mai vazut de ceva timp. Mi-e dor de ei. Am petrecut o întreagă vară împreună, iar acum fiecare e cu facultatea, liceul lui. Mă mai gândesc la un „locşor” care mi-e foarte drag. Locul unde am crescut, acele uliţe pline de praf, odata cu venirea caldurii si secetei. Acele uliţe pe care alergam neîncetat de dimineaţa până seara. Mai ştiţi dragii mei prieteni? Nu ne interesa mîncare, pat, ci doar apa dupa noi, ne era de ajuns. Dar mai dor îmi e când mă duc înapoi în trecut, închizând ochii, şi văd acele drumuri, de data asta fără praful acela înecător, ci doar pline de zăpadă. Acele imagini pe care încă le păstrez în minte, îmi aduc liniştea sufletească şi mă calmează în orice situaţie. Totul în jurul meu este plin de puritate, zăpadă albă, linişte, câteodată un pic înfricoşătoare, derdeluşuri şi tot ceea ce defineşte o iarnă superbă. Aceste lucruri te fac să renaşti de fiecare dată când le vezi şi-ţi dau încredere în tine şi în ceea ce faci. Aceste lucruri pe mine m-au liniştit şi mi-au permis să reflectez şi să mă gândesc de mai multe ori înainte de a face sau de a spune ceva. Vă spun un singur lucru, dragii mei cititori, care, banuiesc că nu-s prea mulţi, dar nici n-am nevoie, sinceră să fiu, găsiţi-vă un „locşor” în care să puteţi medita la nemurirea sufletului, dacă vreţi, şi unde puteţi analiza un lucru înainte de a-l spune sau face. :D

Ufff....

totul e super cand e distanta foarte mare intre noi
dar pe masura ce ne apropiem incet incet ne departam
chiar trebuie sa fie asa ??
sa nu putem sa ne vedem
doar pentru faptul ca mai bine ne intelegem ?
poate e mai bine
poate e mai sigur
sper sa ne vedem cu bine
sa ne-auzim ... si in ochi sa ne privim






o leaca de inspiratie ...


cam tarziu nu ?
asa ma gandem si eu
n-am mai scris de ceva timp nimic si asta e cam :-SS
in fine
incepem anul scolar si poate ma trezesc si eu la realitate
o fi frumos sa visam cu ochii deschisi
dar trebuie sa mai vedem si realitatea din cand in cand nu ?
:)))
see ya ... poate imi revin zilele astea :D:P

steps ...

i always make just one step forward
and always make two steps back
i can never imagine my life without you
because i made everything wrong
i just want you to understand
this is my way to act
i am very sorry
if i was with u bad
i want you to have dreams with me
i want to get you crazy
i want you to see only my face
and never love anyone else
i hope you understand
i do it by mistake
i don't want to make you angry
and be upset all the time
i just wanna be what u had ever dreamed of
i just wanna be your woman
from now ... till the day we die ...

privesc

si privesc spre cer
si privesc spre stele
si privesc spre luna
gandind la ale mele
ale mele griji si ganduri
pe care ti le-as spune printre randuri
si visez la tine
si visez la noi
si vad numai fericire
dar apoi ma trezesc ...
si pe tine nu te mai gasesc
te caut fara-ncetare
te caut cu disperare
dar tu nu mai esti
tare as vrea sa ma gasesti
sa ma cauti numai pe mine
sa te iubesc numai pe tine ...

Andra - Vis de iarna

A nins... sau nu... acasa, pe la noi
Eu stiu ce mult ma asteptati si voi
As vrea sa stam la gura sobei iar
Sa-mi dati un vis si-o poveste-n dar

In buzunar cadoul vi-l pastrez
Cand voi veni sub brad sa vi-l asez
Si parca simt parfum de cozonaci
Va vad zambind langa toti cei dragi
Si visez acasa sa ajung

Dar pan` la noi drumul este lung
Si stau in tren si imi imaginez
Ca sunt cu voi si visez, visez..

Si va colind, si va colind in gand
Cu orice pas tot mai aproape sunt
Mai e putin si-n brate-am sa va strang
Voi sunteti tot ce-am mai bun, mai sfant

Si visez acasa sa ajung
Dar pan` la noi drumul este lung
Si stau in tren si imi imaginez
Ca sunt cu voi si visez, visez..

Si va colind si va colind in gand
Cu orice pas tot mai aproape sunt
Mai e putin si-n brate-am sa va strang
Voi sunteti tot ce-am mai bun, mai sfant
Voi sunteti tot ce-am mai bun, maï sfant

tears ...

my tears are rolling down
i can't stop them falling
my heart is crying every night
i can't calm her down
my eyes are red
and the face is sad
my lips just lost their happiness
and my soul is alone
i want a flame to worm me up
to see a smile and make me happy
i want a hug to feel alive
i don't know if i exist anymore
i don't know if i have a soul
or if i can love again like i used to
i don't know anything that matters
but i know u
i see u in my mind
i know u can bring me to life
that your hug will remind me i'm alive
your kiss could worm me up
and give my soul someone to live with
u can make me happy again
but u are not here, by myside
you killed my soul
our love died for you
and with the love, i died too ...

I'm trying

i'm trying to dream about you
but i am alone
i'm trying to do something about this
but you're not beside me
i'm trying to reach your hand
but you're too far
i'm trying to find you
but it's to dark in here
i'm trying to talk with you
but you don't wanna listen
i'm trying to hear you
but you don't wanna say anything
where are you ? I can't see you
why don't you wanna hear my voice ?
why don't you wanna see my eyes ?
i only ask, WHY ???

Un ... singur pas !!!

orice drum, cat de lung, incepe cu un pas ... asta e un proverb chinezesc ... oricine poate face un pas ... si fiecare poate sa-si urmeze calea oricat de greu este ... trebuie sa ne urmam drumul ... si sa pretzuim pe cei pe care ii avem langa noi ... luv matza