joi, august 27, 2009

Apare un zambet

Adorm usor cu gandul la tine
Iar tot ceea ce mai conteaza
Este sa ne fie cat mai bine
Iubim sa vorbim,
Sa pierdem timpul impreuna
Sa fim doar noi doi
Plecati poate undeva pe Luna
Unde nimeni sa nu ne vada
Unde nimeni sa nu ne gaseasca
Doar noi, intr`o lume numai a noastra
Stelele ne lumineaza zambetul
Iar Luna da stralucire privirii
Ochii sunt tristi cand nu te vad
Iar buzele tanjesc dupa un sarut
Imbratisarea ta imi lipseste noaptea
Si surasul tau imi apare in minte
Si iar adorm usor cu gandul la tine
La ziua cand ne vom revedea ..

joi, august 20, 2009

Visează !

Şi totuşi e bine ce fac ? Ce gândesc ? Şi dacă nu e bine nu mai contează aşa mult. Pot risca, nu? De ce nu ? O fi bine, nu o fi bine, nu mai contează. Tot ce poate conta este ceea ce simt, ceea ce mă îndeamnă inima să fac. Sunt o visătoare, dar am capul pe umeri. Visez la stele, la lună, la întreg Universul, ştiind că o dată şi o dată, vor fi toate ale mele. Dar în acelaşi timp vor fi şi ale tale, ale lui, ale noastre, ale tuturor. Le împărţim frăţeşte, să nu se supere nimeni. Merită să-ţi răpeşti din timpul tău aşa preţios doar pentru a zâmbi, uitându-te spre cer, doar pentru a visa la stele. E liniştitor. Cineva mi-a spus că a citit ceva ce am scris eu şi nu a înţeles nimic. Important este să înţeleagă cine trebuie, cine vrea şi mai ales, cine simte. Aşa că lasaţi comentariile răutăcioase şi visaţi puţin la nemurirea sufletului, apoi încercaţi să faceţi ceva ce nu aţi reuşit până acum şi o să vedeţi că sunteţi mai motivaţi. Încercarea moarte n-are ! Vă pup !

miercuri, august 12, 2009

Singurătate

Lacrima ce-ţi pică pe obraz te arde şi încerci să zâmbeşti, dar nu e de ajuns. Apari parcă de nicăieri, încercând să nu ieşi prea mult la suprafaţă, să nu te vadă nimeni, să nu te simtă nimeni, dar eşti chiar în mijloc, unde toţi te pot lovi. Te arunci într-o lume nebună, din care pleci iar plângând şi niciodată nu te înveţi şi de fiecare dată te întorci acolo. raza de soare nu te mai încălzeşte şi îngheţi în singurătatea ta, fără să te ţină nimeni în braţe. Tu ai ales să fii singur, tu ai ales să suferi, nu da vina pe cei ce te-au făcut să plângi ...