miercuri, aprilie 17, 2013

Primavara

A venit primavara! Corpul meu o simte. Au inceput alergiile, nasul infundat, stranuturi toata ziua. Dar se simte doar in corpul meu, nu si in sufletul meu. Mi-e dor sa zambesc cu toata fiinta mea, ca atunci cand aveam 10 ani si ieseam cat mai dezbracata afara, pentru ca era soare. Ca atunci cand mancam prima inghetata pe an, cand prima raza de soare imi mangaia pielea. Mi-e dor de atatea lucruri, dar incerc sa nu privesc trecutul ci sa-mi creez viitorul.
Am renuntat sa mai privesc in viitor, sa planuiesc fiecare pas pe care as vrea sa-l fac, fiecare eveniment care ar trebui sa se intample la un moment dat. Ma rezum la ceea ce este cu adevarat important. De pilda, nunta de argint a parintilor mei si nunta fratelui meu. La astea doua evenimente importante ma pot gandi, chiar este necesar sa o fac, dar nu pot face acelasi lucru si pentru ceea ce se intampla in viata mea.
Am planuit atatea cu un an in urma, iar cand a venit caldura, cand ma gandeam ca mai fericita de atat nu se putea, caci pana si soarele se bucura cu mine, totul s-a naruit. Am simtit cum scena mea mi se darama sub picioare. Cum piedestalul pe care ma asezasem cu grija incepe sa se afunde in intuneric. Mi-am vazut viata cu incetinitorul si timpul s-a oprit in loc pentru o luna de zile. O luna in care nu m-am putut bucura de soare. O luna in care am mers si am gandit precum un robot. N-am fost eu, dar nici acum nu mai sunt ceea ce am fost.
Mi-e dor de primaverile trecute, dar trebuie sa-mi creez alte amintiri in alte primaveri, in care sa fiu realista, nu visatoare!

sâmbătă, aprilie 13, 2013

Singur

Ai crede ca ramanand singur intr-un loc, pentru o intreaga zi, e benefic pentru tine. Uite ca nu e asa! Te poti gandi la ceea ce simti, pentru cine simti si cat de mult conteaza sentimentul respectiv pentru tine, dar mai rau este.
De multe ori mi-am dorit doar sa fiu singura, sa nu na deranjeze nimeni, sa nu ma intrerupa nimeni din conversatia mea cu mine, dar de fiecare data cand se intampla, realizez acelasi lucru. E doar liniste in jurul meu si pustietate in sufletul meu. Parca as fi singura intr-un desert si nimeni nu ar veni sa ma caute. De parca pe nimeni nu ar interesa nimic din ce are legatura cu mine.
Si poate ca e vina mea, caci atunci cand sunt singura, nu accept pe nimeni in jurul meu. De parca mi-ar fi mai bine asa, cu toate ca nu-mi este deloc.
Suna telefonul, dar poate sa sune in continuare, caci nu vreau sa vorbesc. Primesc mesaje la care nu am chef sa raspund si ajung la concluzia ca mi-o fac cu mana mea. Indepartez prieteni, ca mai apoi sa am pretentia sa ma primeasca inapoi intre ei. Cred ca hormonii mei isi cam fac de cap din cand in cand.

miercuri, aprilie 10, 2013

Never look back

Si daca am si eu o stare mai nasoala, caci si vremea ma ajuta in privinta asta sau lipsa somnului, nu pot fi inteleasa? Doar zambesc toata ziua. Nu pot fi si eu seara, o data pe luna putin mai intoarsa pe dos?
Obisnuiesti persoanele din jurul tau cu zambete, cu fericire si cu chef de viata, indiferent ce probleme ascunzi in spatele zambetului si in momentul in care esti prea coplesit sa mai zambesti, ti se sparg toate in cap. Nu mi se pare normal sa mi se spuna ca sunt obligata sa zambesc, caci asta sunt eu. Nu! Sunt mult mai mult de atat. Am fost odata numai un zambet, numai fericire, dar asta se intampla in trecut, acum ceva ani, cand nu ma prea interesa nimic, decat sa zambesc si sa fac si pe altii sa se bucure de fericirea mea.
M-am maturizat, cateodata cred ca prea mult, alteori nu mi se pare indeajuns. Sunt constienta ca nu tot ce zboara se mananca si ca pentru a-ti atinge obiectivele, trebuie sa te zbati si sa muncesti mult.
Trecutul e frumos si parca mi-ar da o lacrima cand privesc inapoi, dar nu el e prioritatea mea!

sâmbătă, aprilie 06, 2013

My love

Pernuta si ursuletul sunt singurele "persoane" in fata carora imi deschid sufletul in intregime. Sunt singurele care ma asculra si nu ma judeca. Perna imi sustine capul in fiecare noapte, iar ursuletul sta la mine in brate de fiecare data cand ma simt obosita si coplesita de tot ceea ce se intampla in jurul meu. Se mai intampla sa il pierd pe ursulica in timpul somnului, dar cand ma trezesc, il caut pe langa mine si il strang la piep.
Cum as putea spune tot ceea ce simt altcuiva? Mai ales ca unii te judeca pentu ceea ce simti sau gandesti, iar pe altii nu ii intereseaza de viata ta.

vineri, aprilie 05, 2013

Liniste

Cateodata ascult linistea, poate are ea sa-mi spuna ceva. Unde am gresit, ce am spus nelalocul lui.
Cateodata privirile celorlati parca sunt acuzatoare, atitudinea lor fata de mine, asemeni.
Cateodata imi vine sa ma asez intr-un colt, ca un copil pedepsit, cu capul in jos, asumandu-mi vina.
Cateodata gandesc prea mult. Ce-am facut, ce-ar fi trebuit sa fac, ce as fi putut sa fac sa schimb ceva.
Imi trebuie liniste. Dar nu, nu doar liniste, caci si ea, cateodata, este acuzatoare. Imi trebuie muzica doar. Muzica si singuratate, sa imi pun ordine in ganduri, sa imi organizez prioritatile.
Cateodata e prea multa galagie si alte dati, e mult prea multa liniste.
Cateodata ... am nevoie de un echilibru.

marți, aprilie 02, 2013

Incotro

Incotro ne indreptam? In fata noastra sunt multe usi, am vrea sa le deschidem pe toate odata, sa vedem ce ne asteapta, dar nu se poate. Unde sa calc? Unde sa privesc? Timpul decide ce o sa se intample si incep sa ma impac cu ideea asta!

Amintiri

Am avut ocazia sa imi amintesc gandurile si sentimentele de acum ceva ani, sa imi dau seama ce gandeam si cum ma influenta iubirea pe atunci. Am realizat ca am fost foarte naiva si ca nu m-am schimbat foarte mult.
Am avut parte de o iubire frumoasa, dar totusi coplesitoare. O iubire sincera si care s-a dovedit a fi eterna. Inca imi mai zboara gandul la ce a fost, inca imi mai este dor de copilul din interiorul meu care zambea tot timpul si care nu avea alta grija in afara temelor si scolii.
Nu regret nimic din ceea ce am facut sau am spus, as fi ipocrita sa o fac. Am realizat pe parcursul anilor ca asa iubire o ai o singura data in viata, atunci cand esti mic si naiv si cand totul ti se pare usor, fara griji, fara stresul cu banii. Mi-e dor de o dragoste asa, dar oricat de frumos ar fi fost, nu cred ca as vrea sa ma intorc la cine eram odata.
Am crescut, m-am maturizat si am realizat ca luam totul ca pe o joaca, visam la printi si printese si credeam ca pot avea lumea intreaga doar daca as pocni din degete. Acum mi-am dat seama ca nu se putea intampla asta.
Nimic nu poate fi etern, nici macar iubirea nu este. La un moment dat totul se schimba, incepand cu mine si el, noi, un cuvant simplu si scurt. Usor de spus, e adevarat, dar dureros cand realizezi ca il spui degeaba sau cand esti singurul/singura care crede in puterea lui.
Traim din amintiri, ne hranim cu ele tot timpul, asa ca eu nu o sa renunt niciodata la ele. Inveti din greseli, asa ar trebui, de ce n-ai invata si din amintiri, placute sau mai putin placute, ele ne invata cum sa zambim sau sa ne intristam atunci cand auzim o melodie care ne-a fost preferata la un moment dat al existentei noastre.

luni, aprilie 01, 2013

It's not so easy !

E usor sa spui ca o sa treci peste toate, ca nu te mai doare nimic, ca totul a fost odata, dar in fiecare seara, cand te pui in pat, dai peste acelasi sentiment de singuratate, acelasi suspin.
Te gandesti la tot ce a fost si la ce ar fi putut fi. Daca mai era aici? Sa te tina in brate, sa te priveasca in ochi si sa iti spuna cat de mult te iubeste, oare ai mai crede asta?
Cat de usor este sa spui cuvintele astea, doar doua cuvinte cantaresc mai mult decat orice altceva in sufletul nostru si ne doboara instantantaneu un momentul in care sunt spuse doar de dragul de a le spune.
Daca el te iubeste, daca tu il iubesti, de ce dormiti fiecare la el acasa? De ce nu vorbiti, de ce nu mai sunteti unul pentru altul asa cum v-ati promis?
Iubirea n-are limita, dar nici frica, frica de o relatie care devenea din ce in ce mai serioasa. Dragostea a durat atata timp cat totul era simplu si a inceput sa se amestece cu frica pe masura ce totul se complica, pe masura ce totul incepea sa aiba un contur mai clar.
Asa a fost sa fie, iti spui. Tot raul spre bine. Totul se intampla cu un motiv. Inca astept binele din tot raul asta.