Singurătate

Lacrima ce-ţi pică pe obraz te arde şi încerci să zâmbeşti, dar nu e de ajuns. Apari parcă de nicăieri, încercând să nu ieşi prea mult la suprafaţă, să nu te vadă nimeni, să nu te simtă nimeni, dar eşti chiar în mijloc, unde toţi te pot lovi. Te arunci într-o lume nebună, din care pleci iar plângând şi niciodată nu te înveţi şi de fiecare dată te întorci acolo. raza de soare nu te mai încălzeşte şi îngheţi în singurătatea ta, fără să te ţină nimeni în braţe. Tu ai ales să fii singur, tu ai ales să suferi, nu da vina pe cei ce te-au făcut să plângi ...