marți, iulie 06, 2010

Let's talk

Hai să vorbim despre conducerea ţării şi despre inundaţii. Cică se construiesc diguri provizorii ( le spun provizorii căci la anul nu vor mai fi în acelaşi loc ), lucru ce putea fi rezolvat acum ceva timp, timpul acesta însemnând ceva ani buni. Câţi oameni trebuie să mai moară sau să-şi piardă munca de o viaţă pentru a se lua măsuri ? Acum e criză, nu mai "ie" bani pentru a opri inundaţiile, dar acum 2 ani ? Acum 3, 4, 5 ani nu erau inundaţii ? S-a făcut ceva atunci ? S-au înălţat digurile ? I-a durut fix în fund ( scuzaţi expresia, dar merită folosită ) de oameni. Mai nou, Dan Diaconescu ajută Romania. Mai contează de ce ajută ? important este că pe el îl interesează. Băsescu face promisiuni, dar se va ţine de ele ? Sinistraţii ce se vor face fără casă ? Munca lor de o viaţă ? Tot Băsescu le va promite case ?
Sunt atâţia oameni în România ce au bani cu care efectiv nu au ce face, dar pe care nu îi doare de sinistraţi. Oameni fără suflet, care ar fi putut face mult bine unor oameni ce nu mai au decât hainele de pe ei.
Câţi nervi îţi pot face unii şi ce mă doare cel mai rău, este că nu am cum să-i ajut pe acei oameni ... iar cei ce pot face asta, nu vor !

marți, iunie 15, 2010

Ce manichiura se poarta in 2010?

2010 pare sa mentina trend-ul nude in materie de manichiura. Unghiile simple, in nuante de gri si roz sunt propuse de cei de la Chanel si Dior. OPI si Givenchy mizeaza in aceasta primavara pe lacuri de unghii in culori electrizante. Nuantele propuse pentru manichiura anului 2010, nu sunt nici pe departe atat de specatuloase pe cat m-as fi asteptat, iar daca ai un buget redus le vei regasi cu siguranta si in variante mai ieftine de oja.

Unghii gri, roz si oranj de la Chanel

Pentru primavara anului trecut, Chanel lansa o nuanta inedita: Vendetta, o combinatie de albastru metalizat si violet, anuntand un an plin de surprize in manichiura.Nu la fel vor sta lucrurile si in 2010, colectia de make up Chanel, primavara 2010, cuprinzand trei nuante noi deloc inedite. Cele trei nuante de lacuri de unghii Chanel, la moda in 2010, vor fi disponibile incepand cu luna ianuarie 2010 si vor costa aproximativ 23 de dolari.

Cea mai surprinzatoare nuanta este de departe Particuliere, un gri cu tonuri de maro, pe care cei de la Chanel il propun pentru primavara 2010 si pe care l-au prezentat cu ocazia lansarii colectiei pret-a-porter primavara vara 2010. Nuanta este interesanta insa se va regasi cu siguranta si in variante de oje mult mai ieftine. Nuanta propusa de Chanel e cremoasa si devine opaca aplicata in doua straturi. Un review interesant si complet puteti citi aici.

O alta nuanta este Tendresse, un roz neutru, baby pink. Este o nuanta care imi place, dar nu ma surprinde si pe care cu un efort de imaginatie o voi regasi si in alte variante mult mai ieftine. De altfel, daca stau bine sa ma gandesc e foarte posibil sa am ceva asemenator acasa. Oja Chanel in nuanta Tandresse, arata foarte bine aplicata in trei straturi, potrivit Temptalia

Cea de a treia nuanta propusa de Chanel pentru o manichiura la moda in 2010 este Inattendu, un bej cald, cu tente de oranj, foarte porivit pentru trend-ul nude ce s-a manifestat in manichiura si in 2009. Iata cum arata Inattendu pe unghii, aplicata in doua straturi.

Dior propune unghii gri si roz

Casa Dior a inclus in colectia de make up primavara 2009 doua noi nuante de lac de unghii: Rose Ballet si Gris Perle. Rose Ballet este destul de apropiat de Tendresse de la Chanel. Nuanta de gri propusa de Dior este mai metalizata si mai rece decat cea de la Chanel. Asa ca daca te-a atras trend-ul "unghii in nuante metalice" din toamna iarna 2009, il poti pune in practica si in 2010.

Givenchy propune unghii mov

OPI se inspira din Alice in Tara Minunilor

Este un privilegiu sa putem cumpara OPI si in Romania. OPI este cosnidera numarul unu in materie de lacuri de unghii. Pentru inceputul lui 2010, cei de la OPI propun o colectie tematica, insiprata din lumea Disney. Colectia poarta titlul "Alice in Wonderland" (Alice in Tara Minunilor), fiind un tribuit al lansarii pelciulei Disney cu acelasi nume.

Colectia cuprinde nuante de oja stralucitoare, cu mult sclipici, o combinatie de nuante electrizante. Titlurile alese pentru lacurile de unghii sunt la fel de surprinzatoare ca cele cuc are OPI ne-a obisnuit deja: "Off with her Red". "Absolutely Alice", "Mad as a Hatter" si "Tahnks So Muchness". Nu cred ca o astfel de colectie va fi disponibila prea curand si in Romania, insa daca esti fana a unghiilor in culori electrizante sau doresti sa iti completezi outfit-ul de club, te invit sa te inspiri din povestea lui Alice in Tara Minunilor.

Colectia oficiala a OPI ce da trend-ul in manichiura din 2010 este inspirata de Hong Kong.

Ce ochelari de soare se poarta?

Ochelarii de soare sunt un accesoriu must have indiferent de sezon - pentru ca primul lor rol e acela de a ne proteja ochii de lumina prea puternica, de razele UV. Insa de aici pana la rolul lor estetic, e cale lunga. Ochelarii de soare pot intregi un outfit, ii pot da un pus de eleganta sau acel ceva ce iti atrage privirea.
De cativa ani a revenit moda ochelarilor mari, supradimensionati, care iti acopera aproape jumatate din fata. Anul acesta ochelarii de soare au un aer retro, vintage - forma lor aminteste de anii 1950 - 1970. Ramele sunt mari, in general ovale sau rotunde, colorate. Lentilele mari sunt binevenite pentru ca nu protejeaza doar ochii ci si pielea din jurul ochiului - facem mai putine riduri daca purtam ochealri de soare si nu ne incuntam.
Daca nu iti plac ramele mari si simple, in magazine gasesti si ochelari cu tot felul de ornamente - de la cristale Swarovsky incrustate in rame, pana la mici bijuterii care atarna de bratele ochelarului.
Ce fel de ochelari de soare poarta vedetele?Evident ca se inscriu in tipare: ochelari mari, cu rame vizibile, eventual colorate.

duminică, mai 30, 2010

Mă simt ca ...

O navă pierdută pe mare, fără un ţărm în jurul meu sau în zare. Fără o plajă de care să mă ancorez. Plutesc, uşor, spre nicăieri sperând să fiu văzută ...

vineri, mai 21, 2010

Şi cică ..

E uşor să te plângi, să spui că nu ai, când de fapt ar trebui să te mulţumeşti, că totuşi ai mai mult ca alţii.

Somn uşor ...

duminică, mai 02, 2010

Viaţa anterioară

Povestea vietii tale anterioare: Se pare ca ai fost barbat in viata anterioara.

Te-ai nascut si ai trait undeva prin Turcia in jurul anului 1625.

Ocupatia ta a fost aceea de Fermier, Agricultor, Croitor sau Potcovar.

Ce fel de om ai fost in viata anterioara:

Ti-a placut foarte mult sa calatoresti si sa investighezi. S-ar putea sa fi fost detectiv sau spion. Si in viata aceasta manifesti o mare curiozitate fata de necunoscut.

Ce trebuie sa faci in aceasta viata:

Lectia ta este aceea de a-i proteja pe cei neajutorati, ca de pilda copii cu probleme sau animale. Vei invata ca oferind dragoste este mai mult decat un dar divin.

Conform clopotel.ro :


Ai fost o dansatoare roscata. Ai trait in Tibet si ai murit pentru ca ai fost ingropata de vie.

Conform femei+moderne.ro :

Ai fost un personaj de seama
Cuvantul tau atarna greu oriunde te-ai afla: acasa, la munca sau pe strada, cand esti cu prietenii. Pari pretioasa si sofisticata si nu te simti bine daca, cel putin o data pe luna, nu achizitionezi un lucru extravagant.

Momente

Sunt momente în care pur şi simplu urăsc singurătate, dar în momentul în care am pe cineva lângă mine, mi-aş dori să fiu singură. Nu ştiu ce vreau şi poate că nici nu mă interesează prea mult acest aspect. Dar în continuare ce fac ? Spre ce mă îndrept ? Nu ştiu ce cale urmez şi nici ce cale voi urma de acum înainte. Trăiesc în prezent şi aştept viitorul cu nerăbdare, pentru că nu ştiu ce mă aşteaptă. Poate fi ceva frumos, surprize plăcute, dar în cazul în care nu mă aşteaptă ceva bun, mai bine să nu ştiu.

De obicei, când ceva rău ni se întâmplă, spunem ceva de genul : "Dacă aş fi ştiut, poate aş fi reuşit să schimb ceva ! " Dar sinceră să fiu, nu cred că am fi schimbat ceva, că am fi încercat să evităm ceea ce urma să se întâmple. Astea sunt doar vorbe aruncate, pentru a nu ne învinovăţi de ceea ce s-a întâmplat.

Am rămas în pană de cuvinte ! O sa revin când o să reuşesc să-mi adun cuvintele de pe jos, sunt căzute pe sub birou. Până atunci, nu uitaţi să trăiţi în prezent, nu în viitor sau, mai rău, în trecut !

vineri, martie 19, 2010

Întrebări ..

A venit căldura ! Aşa şi ? Cu ce mă încălzeşte pe mine ? Super, ieşim la plimbare ! Eu cu cine ? M-am întristat aşa rău în ultimele 2 săptămâni încât am ajuns să mă întreb ce rol am eu pe planeta asta ! Unde trebuie să ajung, cum ajung acolo şi de ce aş face asta ? Pentru ce mă zbat atât ? De ce încerc să fac totul să fie bine pentru toată lumea când pentru mine nu este ? Sunt deja prea multe întrebări fără răspuns ! Mai are rost să mai pun una ? Va răspunde cineva oare la ele ? Nu! Tot eu va trebui să gasesc răspunsurile la fel cum am reuşit să-mi pun întrebările ! Mă uit în fiecare zi în oglindă şi-mi spun "Astăzi este o nouă zi, o să fie ok totul !" şi culmea este că ajung să cred că nicio zi nu este mai specială decât alta ! Sunt toate la fel. Încep ziua cu un zâmbet fals pe buze şi o termin cu un zâmbet trist ! Sunt la fel de tristă ca şi ultima dată când am scris ...

miercuri, martie 17, 2010

Lacrimi

De ce lacrimile nu se pot vinde ? Indiferent cât de scumpe sau ieftine ar fi, multă lume s-ar îmbogăţii ! Şi de ce tristeţea trebuie să doară atât de tare ? Dar de ce ne rănim unii pe alţii ? Şi de ce trebuie să fie atât de complicat ? Ce viaţă tristă ! Şi de ce nu pot să iau durerea celor dragi ? Să-i văd fericiţi, zâmbind tot timpul, fără să se simtă dezamăgiţi ! Urăsc atunci când se întâmplă asta ! De ce simţim un asemenea sentiment ? Ură ! Cât de urât este semtimentul ăsta şi câtă tristeţe aduce ! Şi atunci când iubeşti de ce eşti trist câteodată ? De ce simţi că ţi-e dor ? Dorul acela atât de dulce, dar şi amar ! Sunt o tristă ...

vineri, februarie 26, 2010

Whaaaaat ?

Cât de ipocrit poţi fi oare ? Întrebare retorică. Sunt nervoasă, foarte nervoasă ! De ce, sinceră să fiu nu ştiu, dar cât de ipocrit poţi fi câteodată ?

vineri, februarie 19, 2010

De ce ?

La timpul potrivit, în momentul potrivit. Cică, dar aşa să fie ? Şi oare, ce va fi de acum înainte ? Şi oare de ce aberez ? E ora 1:20 AM ! Tulai, ce caut trează la ora asta ? Dar de ce aş dormi ? Şi totuşi eu vreau ceva, sau poate pe cineva ? Câte întrebări şi totuşi de ce râd ? Ascult aceeaşi melodie de câteva ore bune. Cred că am luat-o razna ! Sau sigur am luat-o ? Sigur Oana ştie ! Trebuie să o întreb, dar asta mâine la muncă. Ce tristă e ea, să se ducă de dimineaţă la muncă. Dar cred că eu sunt şi mai tristă, că mă duc de la 12, dar stau până la 19 şi e vineri seara. Oricum nu cred că îmi făceam vreun plan prea important pentru mâine, aşa că mai bine dorm eu mai mult ca ea. Ups, nu mâine, azi deja ! Tulaaaai, cât de repede a trecut timpul. E 1:29, supeeer. Şi încă gândesc la ceea ce o să scriu mai departe. Culmea, nu-mi trece nimic prin cap. Adelinu mă trimite la somn. Câtă tristeţe. Hua Adelinu că fuge la somn. Asta este, mă duc şi eu. Somn uşor şi vise plăcute !

miercuri, februarie 17, 2010

Poveste

Poveste lor a început într-o zi frumoasă de vară ( De ce oare toate încep într-o zi frumoasă de vară ? ). Poveste care s-a terminat parcă mai repede decât a început. E trist când ajungi să ai încredere numai în cel care îţi spune că te iubeşte. Mai apoi afli că nu te iubea, sau cel puţin asta denotă din toate acţiunile întreprinse de el. Oricum, a început atunci şi s-a terminat undeva în mijlocul primăverii după 3 ani. Wow cât timp ! Cum poţi avea atâta timp încredere într-o persoană ? Dar apoi cum poţi trece peste ? E greu să te uiţi în jurul tău şi să vezi atâta lume. Atâta lume care îţi vrea binele ... sau poate răul ? În cine mai poţi avea încredere ? La suferinţa ei au fost mai mulţi factori care au contribuit. O bună prietenă .. trist, nu ? Cât de bună era ? Sau este ? Sau poate nu mai este deloc .. Nu are nicio relevanţă, cum am spus întotdeauna, totul se iartă, nimic nu se uită. Mai apoi mai apare încă una, aşa-zisă prietenă şi ea şi apoi încă una şi încă una. Oare ce criterii în a alege prietenii avea ? Îmi vine să râd, oare de ce nu poţi fi prieten cu cineva doar pentru a ajuta ? De ce mereu aşa-zisu prieten trebuie să urmărească ceva ? Foarte haios este că ea nu a scăpat de asemenea prieteni. O urmăresc din umbră, fiecare urmă pe care o lasă ea, este adulmecată de ei, de ele .. Cumplit când te gândeşti că ai vrut să nu ieşi niciodată din anonimat, că ai vrut să nu atragi atenţia asupra ta, iar acum parcă eşti înconjurat de crocodili, într-o mlaştină. Şi totuşi, ea nu poate spune că vrea ceva ? Nu, niciodată. Consideră că nu merită destul de mult un lucru, că tot ceea ce vrea de fapt e al altei persoane. Şi totuşi, dacă nimeni nu-i lasă şi ei, ea de ce să lase altcuiva ? E tristă, dar zâmbeşte mereu, oare cum reuşeşte ? Ar vrea să iasă să se plimbe, dar e bine în casă, la căldură, cu muzica încântându-i auzul. Ce-i drept, muzica e singurul ei prieten, singura care o ascultă, sau cel puţin, care nu comentează niciodată. E tristă ...

Şi totuşi ...

Ce am păţit? Ce a păţit restul lumii? Parcă Pământul se învârte în gol. Se învârte pentru a face şi el ceva, să zicem benefic pentru omenire. Măcar de s-ar opri în loc. Să rămân acum, aici, aşa .. Să nu se mai schimbe nimic, decât dacă e spre bine, să fie totul aşa cum mi-aş fi dorit. Şi totuşi nu se poate opri timpul în loc, nu se poate opri Pământul din rotaţia lui, nu se poate nimic din ceea ce vreau eu. De ce ? Vorbeam cu anumite persoane, azi, ieri şi m-au făcut să mă simt mai bine, spunându-mi că pot face orice, doar să gândesc cât mai pozitiv şi să fiu mai optimistă decât am fost până în prezent. Am obosit să mai fac asta, am obosit să mai lupt, parcă împotriva mea. Nimic nu-mi mai convine, nimic nu-mi mai place. Ceea ce vreau nu e destul de bun şi culmea e că nici ceea ce nu vreau nu e destul de bun. Prea multe pretenţii pentru mine. What happened ? E târziu ... Sunt obosită ... MI-e dor de mine ...

luni, februarie 15, 2010

Oare ce este ?

Oare ce anume face inima să bată ?
Şi ce oare ne ajută să iubim ?
De ce simţi că sufletul se stinge câteodată ?
Când dragostea ta te lasă baltă ?

duminică, ianuarie 24, 2010

Aducere aminte

Câteodată îmi mai aduc aminte de tine, destul de rar, dar când se întâmplă mă ia dorul. Dorul de ceea ce a fost mai frumos, de ceea ce am făcut cu tine şi de locurile unde am fost cu tine. De ce încă mă bântuie amintirea ta ? De ce trebuie să trăiesc în trecut, cel puţin o mică parte din mine încă o face. Ai greşit, dar am greşit şi eu. M-ai schimbat enorm, într-o fiinţă pe care o displac şi eu câteodată. Mi-e greu să mă mai apropii de cineva câteodată. Mi-e greu să mai aflu ce vreau de la mine, de la viaţă sau chiar de la alţii. Îmi pare bine că te-am cunoscut şi îmi pare rău că s-a terminat aşa. Mă doare amintirea ta, dar în acelaşi timp mă face mai puternică. Am trecut peste tot de mult timp, dar ceva încă mă urmăreşte. M-ai învăţat să iubesc, să urăsc, să iert, iar de fiecare dată când fac unul dintre aceste lucruri, îmi aduc aminte de tine, căci tu mi-ai arătat cum se face. Mi-e greu să mai iert, iar asta nu-mi place. Mi-e greu să mai iubesc, iar asta mă face să mă închid într-o lume nevăzută de nimeni şi să uit că sunt o persoană care încă poate fi iubită. Mi-e atât de uşor să urăsc, ah şi ce urăsc asta ! Nu te urăsc, dar nici nu te iubesc, pur şi simplu îmi eşti indiferent. Nu ai crezut niciodată că pot deveni o aşa "scorpie" cum spuneai tu odată, dar uite-mă ! Asta sunt, asta am devenit şi totul din cauza ta. Sau poate e vina mea, că am iertat ? Că te-am iertat atunci când ştiam oricum că o să o faci iar ? Am vrut să încerc, simţeam că pot face ceva să schimb totul, dar mai mult rău mi-am făcut. Tu oare ai uitat ? Eu nu şi nici nu o să o fac. Amintirea ta mă întăreşte, mă face să cred că pot trece peste orice, din nou, cu zâmbetul pe buze. Am tot încercat să o iau de la capăt, dar până acum nu am găsit persoana potrivită. Câteodată urăsc cerul şi toate stelele din cauza ta. Acel cer pe care odată îl iubeam enorm. Acel cer care mă asculta când aveam nevoie să vorbesc cu cineva. Parcă toată natura mi-a întors spatele din cauza ta. Până şi florile mă privesc cu ură, sau cel puţin asta simt eu. Nu mai sunt demnă de nimic ? Chiar atât de "scorpie" sunt ? Şi oare de ce încă zâmbesc ? Mă uit în fiecare zi în oglindă şi îmi spun de fiecare dată: "De ce zâmbeşti? Oricum nu observă nimeni. De ce încă mai suferi, doar a trecut atâta timp. De ce ai fost proastă ? De ce ai crezut ? ", după care zâmbesc şi merg mai departe cu o lacrimă în ochi care stă să cadă. Nu cred că vei citi vreodată rândurile astea, dar dacă o vei face, te rog nu da niciun semn de viaţă. Nu suna, nu veni, nu te gândi la mine, că voi ştii şi te voi urî din ce în ce mai mult. Încep o nouă viaţă, fără tine în ea, o viaţă mai fericită şi mult mai plină de zâmbete. Aici te las pe tine, îţi spun "La revedere!" şi sper să nu ne mai vedem !

vineri, ianuarie 22, 2010

Câteodată

Câteodată e prea greu să mai ajungi unde vrei
Câteodată e prea mult de alergat spre cer
Câteodată e prea frig să mai poţi ieşi
Şi stai închis în ceea ce numeşti lumea ta
Şi ai închis uşa pentru a nu mai intra nimeni
Nimeni să te iubească, nimeni să te urască
Eşti singur, iar singurătatea e din ce in ce mai rece
Câteodată te întrebi dacă e bine
Câteodată încerci să alergi către lumină
Câteodată e prea greu şi stai şi aştepţi
Dar nu vine nimeni după tine
Ai rămas iar singur, în lumea ta
Ridică-te în picioare !
Ia-ţi inima în dinţi şi ieşi !
Ieşi din întunericul ce te înhaţă
Ca un leu ce aştepta în tufişuri !
Acceptă binele, dar acceptă şi răul !
Fii tu şi restul lumii, nu doar tu !
Câteodată te poţi retrage în vizuina ta
Dar nu acum, nu când ai o viaţă înainte
Acum doar ieşi !

luni, ianuarie 04, 2010

Înca un an !

Și am ajuns și aici, în 2010. Doamne, ce an ! Parcă mai ieri era anul 2000. Sunt 10 ani de atunci, 10 ani în care s-au întâmplat multe. Am râs, dar am și plâns. Și numai Dumnezeu știe cât. Mi-e dor de copilărie, de zilele în care mă duceam doar la școală, ajungeam acasă, îmi făceam temele și ieșeam cu prietenii, colegii. Acum totul pare atât de complicat, atât de greu de înțeles, dar noi ne facem viața așa grea, cu mâna noastră. De ce ne complicăm atât să ne iasă ceva bine, când putem să spunem direct ce vrem și să suportăm consecințele? Oricum nu ai nimic de pierdut, ori rămâi cu ce aveai și înainte, ori câștigi. Dar nu, noi trebuie să pierdem timpul, dar timpul nu se cumpără, nu este din belșug. El doar vine și pleacă !!! Și se duce mai repede decât a venit. Și ne lasă cu amintirile și cu regretele că nu am făcut sau spus ceva atunci când trebuia. Promit ca în noul an să fiu și mai optimistă, să încerc și mai mult decât înainte să obțin ceea ce vreau, dar mai ales, să spun lucrurilor pe nume și să cer exact ce vreau, nu să ocolesc subiectul în speranța că cineva o să înțeleagă. M-am schimbat mult în ultimii ani, dar o să mă schimb și mai mult anul asta, sau cel puțin, începând cu anul 2010. Încep o nouă viață, încerc să gândesc mai mult înainte de a face sau spune ceva. Dar, o să fiu aceeași, cu același suflet, în același corp. O să păstrez același zâmbet pe care îl iubesc prietenii și familia mea și o să cuceresc pe toată lumea cu aceeași privire blândă și, pot spune, simpatică, vorba unui prieten.