marți, decembrie 30, 2008

Un fulg

Doar un fulg aş vrea să fiu
Să zbor, de nimeni să nu ştiu
Să mă-nalţ uşor spre cer
Să plutesc şi să cobor

Renăscând iar şi iar
Pentru tine fiind un dar
Renăscând dintr-un nimic
Pe buzele tale să pic

Zâmbind, la mine să te gândeşti
Încă sunt aici, dupa tine tânjesc
Iubindu-te pentru totdeauna
O viaţa şi poate încă una

Ninge

Încet, fulgii încep să cadă
Să ne mângâie duios
Pe părul nostru să se vadă
Că iarna, iarăşi s-a întors

A revenit printre uliţe
Să ne dea prilej de râsete
Neaua să ne-atingă voioasă
În timp ce noi, veseli, ieşim din casă

Bine-ai revenit frumoasă Zână
Albă, friguroasă, dar mereu frumoasă
Bine te-am regăsit
Pe faţă, zâmbete tu ne-ai lipit

Un vis frumos

Să fie ca o poveste
Cu zâne, prinţi şi prinţese
Cu balauri şi vrajitoare
Ce vor binele să-l doboare

Prinţul cel chipeş şi curajos
Să salveze ţinutul magic şi frumos
De rău şi de urâtele vrăjitoare
Ce doresc frumuseţea să omoare

sâmbătă, decembrie 20, 2008

Smth (part 3)

Trecuse o săptămână aproape, de când nu mai auzise o şoaptă, de când nu mai simţise răcoarea care o învăluia şi o făcea să se simtă în siguranţă. Visa la o a treia întâlnire care întârzia să apară. Era foarte tristă, pentru că până şi o simplă prezenţă imaginară, sau nu, a părăsito, ce să mai ceară de la persoanele reale? A rămas singură acasă, părinţii fiind plecaţi la o petrecere sau ceva în genul, când deodată o trece un fior. Se ridică, işi scoate căştile din urechi, şi se uită în jurul camerei cu o speranţă că ar fi el, dar văzu că era doar fereastra care s-a deschis aşa din cauza vântului de afară. Puţin tristă, s-a aşezat iar în pat, cu laptopul în braţe şi căştile în urechi, vazându-şi în continuare de lectura ei. Dar în clipa următoare tresări când simţi atingerea cuiva pe umărul ei gol. S-a întors speriată, dar nu era nimeni. Atunci i-a apărut zâmbetul pe buze.
- Tu eşti? Te-ai întors! Mă gândeam că până şi tu m-ai părăsit, dar nu e aşa.
- Mă plictiseşti.
- Adică? Atunci de ce te-ai mai întors? Să te plictisesc iar? Pleacă!
- Nu am să plec nicăieri. Mă plictiseşti cu atâtea întrebări. Sunt aici să te ascult, dar dacă nu vrei să vorbeşti am să plec.
- Nu pleca! Arată-te, te rog. Vreau, totuşi, să ştiu şi eu cu cine vorbesc. Să nu înnebunesc vorbind cu pereţii.
- Ha! De parcă aş face ce spui tu. Nu mă face să râd fetiţo!
- Eşti rău şi nu cred că meriţi să afli ceva de la mine. Nu am ce să-ţi spun. Mai bine pleci şi nu te mai întorci!
- Eu plec, dar tu mă vei chema înapoi şi voi veni. Apropo, înainte să plec, trebuie să-ţi spun ceva.
- Spune şi pleacă mai repede.
- Eu ştiu tot, dar sunt pedepsit să vin la tine şi să te ascult de căte ori ai nevoie. Asta este povara mea şi crede-mă că nu-mi face deloc plăcere micuţă îngâmfată.
- Nu sunt îngâmfată! (dar el deja plecase). Cum să-mi spună aşa ceva? Eu sunt drăguţă cu toată lumea. El este un rău şi nu am de ce sa-mi doresc să-l mai văd vreodată. Nemernicul!

joi, decembrie 18, 2008

Smth (part 2)

Erau doar ea şi câţiva oameni în dimineaţa aceea, în autobuz. Cum se făcea să fie autobuzul aşa gol? Îşi dorea câteodată să fi avut şi ea o prietenă cu care să se întâlnească dimineaţa, în drum spre liceu. Era destul de greu, ca ea să fie fata mult iubită de tot liceul, dar fata care nu avea niciun prieten cu care să vorbească. Ce e drept, toată lumea o vroia de prietenă, dar pentru ce? Să se uite lumea din liceu şi la ei mai frumos? Nu se merita o prietenie pe interes pentru ea, care avea mare nevoie de cineva pe umărul caruia să plângă. Mai avea puţin şi ajungea la liceu, avea căştile în urechi, dar deodată simţii iar fiorul acela, care o înconjură imediat, care o copleşea. Puţin tremurând, întrebă cine este şi ce vrea de la ea, dar acea prezenţă refuză să vorbească. Speriată, fata se ridică în picioare, hotărâtă să coboare la prima staţie, apoi să meargă pe jos spre liceu. Şi aşa, nu mai avea decât două staţii până la destinaţie, dar o voce dulce şi în acelaşi timp batjocoritoare i-a şoptit la ureche să nu coboare, că oricum nu avea cum să scape de el. Fata s-a conformat, aşezându-se iar pe scaun şi gândindu-se dacă ar face bine să mai întrebe încă o data cine este. Ezitând, a simţit cum prezenţa se depărta din ce în ce mai mult. Acum dorea să o mai simtă, credea că şi-a găsit prietenul căruia să îi spună tot ce o măcina. Dar aştepta, să mai apară o data ...

miercuri, decembrie 17, 2008

Smth

Era întuneric, se grăbea să ajungă acasă. O aştepta încă o ceartă cu mama ei, pentru că întârziase iar şi ca de obocei, telefonul nu mai avea baterie, dar mama ei crede că l-a închis intenţionat. Mai mai că alerga în drum spre casă, ce-i drept, îi era cam greu să alerge pentru că avea o pereche de pantofi cu un toc subţirel, care ar fi cedat în momentul în care ar fi mărit pasul.
În acel moment, ea nu se mai gândea la pantofi sau că era obosită, doar vroia să ajungă acasă, să nu aibă iar o ceartă interminabilă cu mama ei, care mai apoi îi spunea şi tatălui ce a făcut fata lor cuminte.
Străzile deveneau din ce în ce mai pustii, sau cel puţin, aşa i se părea ei, în intunericul nopţii. Se simţea de parcă ar putea fi în orice clipă absorbită în întunericul nopţii, iar de acolo nu ar mai fi putut vreodată ieşi. Începuse să se înjure pentru că iţi uitase mp3-ul acasă. Măcar aşa nu se mai simţea singură, era cu muzica ei, lucrul ce o calma întotdeauna şi o ajuta să gândească în cele mai dificile momente. Iar telefonul, fără baterie, nu avea ce face cu el, nu avea cum să sune pe cineva să o ţină de vorbă până ajungea acasă. Deodată parcă aude ceva în spate, probabil e doar un câine care a trecut rapid pe aleea din spatele ei.
Dar simte un fior, care o cuprinde cu totul, îi ajunge până în oase. Se acoperă mai bine cu haina şi grăbeşte pasul către casă, dar parcă acea răcoare este mai rapidă şi o înconjoară, obligând-o la un moment dat să se oprească. Speriată, cu jumătate de gură, a întrebat dacă e cineva acolo, dar nimeni nu i-a răspuns.
A simţit o atingere rece pe obraz, apoi totul a dispărut. Şi-a continuat drumul către casă, de data asta realmente grăbită ...

duminică, decembrie 14, 2008

Fără planuri de Revelion?

"eu" te invita la o super petrecere de revelion......."tu" trebuie doar sa-mi dai un semn ca accepti

Cam aşa sună invitaţia lui bitza18ro90@yahoo.com.

Eşti invitat/ă la o petrecere de vis, unde iţi poţi găsi jumătatea, persoana mult dorită şi râvnită de atâta timp. O să poţi cunoaşte multe persoane de treabă, o să-ţi poţi face noi prieteni de nadejde. Dă-i un semn şi o să-ţi răspundă.

Nu e nevoie decât de un mail la adresa bitza18ro90@yahoo.com cu un semn că accepţi.

Fă un bine şi dispari ...

Ai putea să faci asta pentru mine? Doar aşa, pentru că zici că mă iubeşti. Dar stai aşa, că de fapt, eşti obligată de lege să mă iubeşti. Dar ştii, chiar nu mai am nevoie. Pana mea, am 20 ani, reţine, doar 20, nu am 21, în niciun caz. Să nu uiţi iar ce vârstă am, te rog eu mult, că până la urmă, contează, măcar puţin, să fie.
Dar te şi implor dacă vrei neapărat, dispari o data şi lasă-mă să stau şi eu liniştită.
Am mai putea face ceva. Eu plec şi tu rămâi, dar cu o singură condiţie: să nu te aştepţi să mai fiu drăguţă (acum iţi zâmbesc frumos, nu ai cum să mă vezi, dar nu asta contează). Oricum, eu atât iţi cer, să dispari şi să mă laşi în pace, să trăiesc cum cred eu că e mai bine.

sâmbătă, decembrie 13, 2008

Lipsa de ...

Inspiraţie mamă, ce credeaţi? Dar nevoia de a scrie ceva.
Aşa că vă rog frumos să-mi iertaţi aberaţiile din seara asta, sau mai bine spus noaptea asta. Despre ce să mai aberez? Sau despre cine? Grea decizie, de fapt n-ar fi aşa grea dacă aş avea ce, dar duc lipsă si de aberaţii. Cum e posibil aşa ceva. Am vorbit toată ziua şi acum nu mai am ce să spun. Să-mi fie ruşine. Eu nu am voie să tac. De fapt toată lumea care ma ştie ar spune că nu mai am voie să vorbesc, pentru că am vorbit timp de 20 ani pentru 40. Hai fraţilor, give me a break. Ştiţi că nu mă puteţi opri din vorbit. Ar însemna să nu mai am pentru ce trăi. În fine,vă las să dormiţi, că poate voi aveţi somn, nu ca mine.



P.S. (că trebuie să existe un p.s. la mine) Nu ştiu, l-am pus şi eu să fie postul mai mare.


P.S.2 Acum vorbesc cu nebunii, în conferinţă pe mess şi am uitat ce mai vroiam să scriu, că au ei grijă să mă ţină de vorbă.


P.S.3 Vor să mă dezbrace. Bineînţeles, că nu e frumos, dacă fata, aici prezentă nu-şi deschide web-ul. Eh, am căutat-o cu lumânarea, că acum vor streaptease. Aveţi voinţă mămică şi încă multă

joi, decembrie 11, 2008

A îmbătrânit Ciuf, am făcut eu 20 ani!!!

Bineînţeles că ieri, toată ziua, Oana nu s-a putut abţine să-mi tot aducă aminte că draga şi scumpa voastră Alexa, Marina, Einge sau Devil, după cum mă ştie fiecare, azi îmbătrâneşte cu un an. Şi bineînţeles că nu s-a simţit bine până nu m-a făcut babă de câteva ori. Oricum, sper să fie o zi liniştită, dar am o vagă impresie că o să fie o zi lungă, foarte lungă.




P.S. Mi-am dat şi eu un tel pe silenţios, că vroia şi sufletul meu să doarmă până la un 11, dar nu se poate, că dragul şi scumpul meu văr, Nicu, are şi celălalt număr de telefon şi a avut grijă să sune şi pe ăla. Mai dormi Alexo dacă poţi, că după ce i-am inchis lui, am mai primit două telefoane. O zi disperată, în care o să vorbesc la telefon de o să mă satur.

sâmbătă, decembrie 06, 2008

Kind'a sad or somethin' like that

Tocmai ce mă uitam la un film pe Prima TV şi am înţeles ceva ce toată lumea trebuie să înţeleagă, sau măcar să ştie. Viaţa e totuşi mult prea scurtă pentru a nu iţi urma visele. Adică gândiţi-vă aşa: dacă vreau o carieră, trebuie să muncesc pentru ea şi asta înseamnă că nu mai am timp pentru mine, dar dacă eu îmi construiesc cariera respectivă şi a doua zi m-am dus, am dat colţul sau cum mai vreţi voi să-i spuneţi? De ce să trăim cu atâtea griji, când am putea pur şi simplu (sau nu chiar aşa de simplu, dar in fine) să încercăm să rezolvăm orice problemă cu calm şi răbdare, în aşa fel încât să mai şi zâmbim din când în când. Cred că am luat-o puţin pe arătură, am deviat de la subiect. Nu ştiu şi nici n-am de gând să recitesc. Azi nu vreau să-mi fac timp să mă corectez. Vreau să fac greşeli la fel ca toată lumea (rare, dar sunt şi alea :D) şi să mă corecteze alţii. Hai să zâmbim, cât mai mult. În primul rând, să ştii şi voi, că nu zâmbiţi pentru alţii, ci pentru voi, să vă simţiţi voi bine. Nu avem nevoie de o lovitură, să-i spun aşa, (că nici măcar nu vreau să mă gândesc că s-ar mai putea întâmpla ceva grav cuiva pe care cunosc) sa ne dăm seama că viaţa merita trăită. Ştiţi versul ala: Don't worry, be happy!




Eu v-am pupat de la distanţă şi vă las că poate vreţi şi voi să vă continuaţi ascensiunea pe plan profesional şi bineînţeles să uitaţi să mai zâmbiţi.


Fuse o glumiţă, dar nu uitaţi, ZÂMBIŢI că vă bat (virtual, dar merge şi aşa :D)

joi, decembrie 04, 2008

Advanced Global Personality Test Results

Extraversion |||||||||||||| 58%
Stability |||||||||||||| 54%
Orderliness |||||||||||| 50%
Accommodation |||||||||||||||| 62%
Interdependence |||||| 23%
Intellectual |||||| 26%
Mystical |||||| 30%
Artistic |||||| 23%
Religious |||||||||||||| 56%
Hedonism |||||||||||| 50%
Materialism |||||||||| 36%
Narcissism |||||||||| 36%
Adventurousness |||||||||||| 50%
Work ethic |||||| 30%
Humanitarian |||||||||||||| 56%
Conflict seeking |||||||||| 36%
Need to dominate |||||||||||| 43%
Romantic |||||||||||||||| 63%
Avoidant |||||||||||||| 56%
Anti-authority |||||||||||| 43%
Wealth |||||||||||| 43%
Dependency |||||||||| 36%
Change averse |||||||||||| 43%
Cautiousness |||||||||||||||| 63%
Individuality |||||||||||||||||| 76%
Sexuality |||||||||||| 43%
Peter pan complex |||||||||| 36%
Family drive |||||||||||||||| 63%
Physical Activity |||||| 23%
Histrionic |||||| 30%
Paranoia |||||| 30%
Vanity |||||| 30%
Honor |||||||||||||||| 63%
Thriftiness |||||||||||||||||| 76%

Stability results were medium which suggests you are moderately relaxed, calm, secure, and optimistic.

Orderliness results were medium which suggests you are moderately organized, hard working, and reliable while still remaining flexible, efficient, and fun.

Extraversion results were moderately high which suggests you are, at times, overly talkative, outgoing, sociable and interacting at the expense of developing your own individual interests and internally based identity.

marți, decembrie 02, 2008

The old Bucharest

O spun acum şi am de gând să o repet de fiecare dată când cineva spune contrariul. BUCUREŞTIUL E FRUMOS MĂ!!! În ciuda faptului că e aglomerat şi plin de idioţi. Aşa e frate, e plin de idioţi. Mai ţărani ca ţăranii. Scuzaţi expresia, dar nu ma pot abţine. Mai e ducaţi sunt ăia care au crescut şi locuiesc la ţară. Şi sinceră să fiu îmi pare foarte rău pentru chestia asta, că nah, până la urmă, Bucureţti e capitala României, nu? Nu prea se vede. Numa peste needucaţi dai pe aici. Oricum, lăsând la o parte copiii tembeli de pe aici, Bucureştiul e superb, mai ales noaptea.





luni, decembrie 01, 2008

1 Decembrie

E 1 Decembrie azi ma. Asa si? :))) Sunt foarte buna dispusa. Apropo, mai sunt 11 zile si e ziua mea, dar shhh ... sa nu spuneti la nimeni :-". Azi iubesc pe toata lumea, nu stiu de ce, dar asa e. :X:X:X


P.S. Matzaaaaaa miss you fataaaa :X:X:X:X



P.S. 2 Ubituuuu abia astept sa te vad


P.S. 3 Iertati-ma ca am scris asa, cu multe semne si alte alea, dar n-am chef de posturi serioase :)))


P.S. 4 (si ultimul) Va iubesc!!! Inca o data va spun asta, ca sa stiti si voi, sa nu uitati :X:X:X


Apropo, azi is un mic ingeras, cum se face de nu mai sunt eu un mic devil :-? ... ciudata treaba, nu?? :)))