duminică, martie 29, 2009

Asta meriţi

Da domne', te'am folosit! Aşa şi? Te încălzeşte cu ceva dacă îţi spun asta? Nu cred, dimpotrivă, mai rău te enervezi. Şi crede'mă că aş face'o iar şi iar, la nesfârşit. De ce? Pentru că pot şi pentru că meriţi. Îmi bat joc? Ţi'am spus'o în faţă şi ţi'o mai spun dacă nu e clară treaba. Pe bune! Şi încă ceva, nu e răzbunare, că eu nu's o asemenea fire răzbunătoare, dar e frumos să'ţi baţi din când în când joc de cei care au făcut mult mai mult rău, şi aici mă refer la cei care au făcut rău în mod direct şi cu bună ştiinţă de ceea ce fac. Adicătelea, intenţionat. Asta ai făcut tu cu mine şi acum fac eu cu tine. Mă distrez. De ce să mai fiu eu aia care iartă şi trece peste, când pot fi aia care se gândeşte că roata o să se întoarcă la un moment dat. Uite că în privinţa ta s'a întors. Şi fereşte'te din calea mea dacă vrei să ai o viaţă frumoasă.

joi, martie 19, 2009

Everything ...

Eram în stare să fac totul pentru tine şi în momentul în care am crezut că îmi eşti aproape, m'ai lovit cum nimeni nu a reuşit vreodată. Nu te credeam în stare de aşa ceva, cel puţin nu pe tine, poate altcineva făcea asta, dar nu tu. Cum ai putut? Cuvântul "ipocrit" este prea puţin pentru tine, meriţi mai multe, dar mă doare pe mine să ţi le spun. Cum e posibil să mă doară pe mine anumite cuvinte care ar trebui să ţi le adresez ţie? Nu mi s'a mai întâmplat aşa ceva niciodată şi nu cred că mi se mai poate întâmpla aşa ceva vreodată. M'ai dezamagit, cum nimeni nu ar fi putut vreodată. Sunt în stare să iert totul, dar ştiu că nu o să aud niciodată cuvintele "îmi cer scuze" de la tine. Mândria o să te bage în pământ şi perversitatea o să te lase singur. Am atâtea să'ţi spun, dar nu vei înţelege şi eu nu'mi mai răcesc gura de pomană, cum făceam altă dată. Mulţumesc pentru un singur lucru şi anume : ai ştiut cum să răsuceşti cuţitul în rană. Pentru asta sunt foarte mândră de tine, dar în acelaşi timp mi'e milă de tine, că o să fii doar tu, de acum încolo. Succes!

marți, martie 10, 2009

Friendship .. :-<












sâmbătă, martie 07, 2009

Urmează'ţi calea ...

Te învârteşti, te răsuceşti, încerci să ajungi undeva.
Te rostogoleşti, te enervezi, nu mai vezi nimic în faţa ta.
Alergi sau mergi încet, tot nu ajungi undeva.
Strigi sau doar şopteşti, tot nu te aude nimeni.
Te linişteşti sau te stresezi, nu îi pasă nimănui.
Eşti singur şi nimeni nu te bagă în seamă.
Eşti tu şi nimeni altcineva.
Poţi să alergi
Poţi să ţipi
Poţi fi un adevărat stres
Dar nu mai contează acum
Linişteşte'te şi urmează'ţi calea ...

vineri, martie 06, 2009

Ha!!!

Eşti unic? Ha! Mai sunt o mie ca tine. Sunt ca celelalte? Ai uitat când spuneai că sunt unică! O să vreau să mă întorc la tine? Nici dacă ai fi ultima persoană de pe pământ! O să plâng? Nu meriţi nici măcar să încetez să zâmbesc pentru o secundă! Nu te merit? Posibil, dar tu sigur nu mă meriţi! Sunt o scorpie? Ţi’am spus asta de la bun început! Sunt un copil ce nu ştie ce vrea de la viaţă? Doar pentru că nu spun altora ce am de gând, asta nu înseamnă că nu ştiu spre ce să mă îndrept! Nu sunt în stare să port o discuţie sau să te ascult? Hai nu mă face să râd, că am ascultat destul! Nu am inimă? Ai avut tu grijă să o zideşti bine! Nu am pic de sentimente? Cred că le’a crescut aripi şi ţi’au luat zborul! Dacă regret ceva din ce a fost? Nimic, de ce aş face’o?! În adâncul sufletului încă te mai iubesc? Nu ştiu ce să spun, că mi’e cam frică de întuneric şi de adâncimi şi nu îndrăznesc să cobor până acolo! Sunt mult prea mândră? Hmm, oare din cauza cui am devenit aşa?! Nu vrei să mă mai vezi? Nu vreau eu să mă mai vezi! Nu mai ai ce discuta cu mine? Ce rău îmi pare, sau mai bine nu!!!

luni, martie 02, 2009

Smth (part4)

"Trebuie să mai continui,nu? A fost o pauză prea lungă."


A trecut o săptămână şi deja era plină de nervi. Cât tupeu! Ea era cea mai drăguţă fiinţă de pe pământ. Cum să o jignească în felul ăsta. Şi nici nu avea tupeul să vină şi să'şi ceară scuze pentru ceea ce spusese.
Câteodată îl striga, poate o să apară, dar fără niciun rost. El nu mai vroia să vină, dar ea nu ştia că el era mereu cu ea şi avea grijă de ea. Stătea tăcut într'un colţ al camerei şi câodată vroia să îi răspundă, dar până nu vedea că ea e în stare să îşi deschidă sufletul cuiva şi să încerce să'şi rezolve problemele de singurătate, nu avea de gând să apară.
Deodată ea a început să plângă. Vroia să se ducă lângă ea, vroia să o strângă în braţe. Nu credea că se poate îndrăgosti de o fetiţă îngâmfată ca ea, ce crede că nu are nevoie de niciun ajutor şi de nimeni lângă ea care să o asculte. Era oare asta salvarea lui? Se putea întoarce ca un muritor pe pământ? Şi va putea să iubească, iar, fără a fi condamnat? ...