Mi-e dor de zilele în care eram doar noi două, stând în pat, uitându-ne la TV, vorbind de băieţi, dar fără să ne intereseze prea mult!
Mi-e dor de zilele în care nimic nu conta pentru mine, decât să-mi trăiesc clipa!
Mi-e dor de tot ce am avut şi ştiu că nu mai pot avea!
Atât de dor încât nu mă mai gândesc la ceea ce am acum şi la faptul că o sa-mi fie dor la un moment dat!
Mereu o să-mi fie dor de câte ceva, de cineva, dar până la urmă, hai să trăim clipa, hai să fim noi şi atât!
Şi totuşi, mie chiar mi-e dor de clipele pe care le pierdeam prin parcuri! Mai ştii când am fost ultima dată într-un parc? Doar noi două? Eu am uitat ...
Ne-am schimbat din cauza muncii, facultăţii, dar de ce să dăm vina pe ele şi nu pe noi? Că am uitat pur şi simplu de noi ...
Vom fi împreună mereu, trecând peste orice, ajutându-ne una pe alta, dar vom mai fi doar noi, vreodată? ...
Un comentariu:
Partea rea e ca momentele alea au trecut, dar mereu vom face altele noi de care ne vom bucura, asa cum ai spus si tu ... cat despre plimbarea in parc o sa reusim noi sa o facem si p`asta >:D< wub iu matza :-*
Trimiteți un comentariu