Gândeam, odată, că lumea este doar a mea
Credeam că nimeni nu mă va judeca
Priveam cu seninătate spre cer
Căutând, pentru sufletul meu, un simbol
Dar am crescut,
Nimic nu mai e de văzut
Decât lumea şi cât este ea de rea.
Aş vrea să mai am vârsta aceea
Să visez cu ochii deschişi
La prinţi, prinţese şi cai albi
La castelul în care voi locui ...
Rămâi uimit când priveşti în trecut
Şi vezi că te-ai schimbat, prin câte ai trecut
Fără regrete, e ceea ce-mi spun mereu
Dar câteodată să te abţii este greu ...
Un comentariu:
felicitari, in primul rand pentru blog,
iar in al doilea rand pentru minunatele postari. chiar m-a impresionat articolul.succes in continuare
Trimiteți un comentariu