E usor sa spui ca o sa treci peste toate, ca nu te mai doare nimic, ca totul a fost odata, dar in fiecare seara, cand te pui in pat, dai peste acelasi sentiment de singuratate, acelasi suspin.
Te gandesti la tot ce a fost si la ce ar fi putut fi. Daca mai era aici? Sa te tina in brate, sa te priveasca in ochi si sa iti spuna cat de mult te iubeste, oare ai mai crede asta?
Cat de usor este sa spui cuvintele astea, doar doua cuvinte cantaresc mai mult decat orice altceva in sufletul nostru si ne doboara instantantaneu un momentul in care sunt spuse doar de dragul de a le spune.
Daca el te iubeste, daca tu il iubesti, de ce dormiti fiecare la el acasa? De ce nu vorbiti, de ce nu mai sunteti unul pentru altul asa cum v-ati promis?
Iubirea n-are limita, dar nici frica, frica de o relatie care devenea din ce in ce mai serioasa. Dragostea a durat atata timp cat totul era simplu si a inceput sa se amestece cu frica pe masura ce totul se complica, pe masura ce totul incepea sa aiba un contur mai clar.
Asa a fost sa fie, iti spui. Tot raul spre bine. Totul se intampla cu un motiv. Inca astept binele din tot raul asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu