"Trebuie să mai continui,nu? A fost o pauză prea lungă."
A trecut o săptămână şi deja era plină de nervi. Cât tupeu! Ea era cea mai drăguţă fiinţă de pe pământ. Cum să o jignească în felul ăsta. Şi nici nu avea tupeul să vină şi să'şi ceară scuze pentru ceea ce spusese.
Câteodată îl striga, poate o să apară, dar fără niciun rost. El nu mai vroia să vină, dar ea nu ştia că el era mereu cu ea şi avea grijă de ea. Stătea tăcut într'un colţ al camerei şi câodată vroia să îi răspundă, dar până nu vedea că ea e în stare să îşi deschidă sufletul cuiva şi să încerce să'şi rezolve problemele de singurătate, nu avea de gând să apară.
Deodată ea a început să plângă. Vroia să se ducă lângă ea, vroia să o strângă în braţe. Nu credea că se poate îndrăgosti de o fetiţă îngâmfată ca ea, ce crede că nu are nevoie de niciun ajutor şi de nimeni lângă ea care să o asculte. Era oare asta salvarea lui? Se putea întoarce ca un muritor pe pământ? Şi va putea să iubească, iar, fără a fi condamnat? ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu