Câteodată e prea greu să mai ajungi unde vrei
Câteodată e prea mult de alergat spre cer
Câteodată e prea frig să mai poţi ieşi
Şi stai închis în ceea ce numeşti lumea ta
Şi ai închis uşa pentru a nu mai intra nimeni
Nimeni să te iubească, nimeni să te urască
Eşti singur, iar singurătatea e din ce in ce mai rece
Câteodată te întrebi dacă e bine
Câteodată încerci să alergi către lumină
Câteodată e prea greu şi stai şi aştepţi
Dar nu vine nimeni după tine
Ai rămas iar singur, în lumea ta
Ridică-te în picioare !
Ia-ţi inima în dinţi şi ieşi !
Ieşi din întunericul ce te înhaţă
Ca un leu ce aştepta în tufişuri !
Acceptă binele, dar acceptă şi răul !
Fii tu şi restul lumii, nu doar tu !
Câteodată te poţi retrage în vizuina ta
Dar nu acum, nu când ai o viaţă înainte
Acum doar ieşi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu