c faci daca s intampla sa realizezi k ce sperai sa fie o obsesie pt k iti facea rau sa fie iubire...este d fapt..iubire? sau daca esti atat d confuz si d ranit incat nu mai poti sa-ti dai seama? d c intotdeauna orgoliul e mai mare decat ar trebui? nu putem sa n limitam la a n pastra demnitatea? cat d periculos e pt sentimente orgoliul asta ...cum poti sa stii daca iubesti sau doar vrei sa-ti demonstrezi k poti....pt k stii k vrei dar nu mai stii d c? are vreun sens?
Ce faci cand trebuie sa pleci de langa el cand totul era la start
De ce te prefaci ca nu-l placi cand lacrimile nu ti s-au uscat pe fard ?
De ce te ascunzi, ca mai rau te afunzi intre 4 pereti sa inveti
Crezi ca-ti imaginezi, ca pe lume nu mai …
Ce trista pare primavara, Ce trista e monotonia, Te adunam in vise seara, Privindu-ti tandru armonia. Catarg in juru-mi ce priveste, Spre zari cu zambet si alai, In coltul buzelor mijeste, Un zambet mat fara de grai. Pirdut prin anii ce ne striga, Alung un semn de resemnare, Sub verde crud ca de feriga, Sa fii strivit de chemare. Ce trista pare primavara, Ce trista e monotonia, Ce trista este Niagara, Ce trist pluteste simfonia.
Ce faci cand trebuie sa pleci de langa el cand totul era la start
De ce te prefaci ca nu-l placi cand lacrimile nu ti s-au uscat pe fard ?
De ce te ascunzi, ca mai rau te afunzi intre 4 pereti sa inveti
Crezi ca-ti imaginezi, ca pe lume nu mai …
Ce trista pare primavara, Ce trista e monotonia, Te adunam in vise seara, Privindu-ti tandru armonia. Catarg in juru-mi ce priveste, Spre zari cu zambet si alai, In coltul buzelor mijeste, Un zambet mat fara de grai. Pirdut prin anii ce ne striga, Alung un semn de resemnare, Sub verde crud ca de feriga, Sa fii strivit de chemare. Ce trista pare primavara, Ce trista e monotonia, Ce trista este Niagara, Ce trist pluteste simfonia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu