vineri, iunie 19, 2009

Again ...

Şi iar mă'ndrept spre un absurd Univers paralel, unde nimic şi nimeni nu mai contează. Ajungi acolo numai când vrei să nu mai auzi nimic în afara de ceea ce'ţi încântă auzul şi să nu mai vezi nimic în afara de ceea ce'ţi alungă tristeţea. Dar cât să stai? Şi cât să râzi? Că simţi că e prea mult! Şi vrei să pleci, să cauţi iar, poate o să găseşti ce căutai cândva. Dar eu rămân şi poate mult prea mult, iar asta nu e indicat, uşor uşor îmi pierd din mine, în lumea mea şi încet, dispar ...

Niciun comentariu: