vineri, ianuarie 16, 2009
Aberez din nou (skip this post)
Câteodată e mult prea simplu să vorbeşti cu cineva despre ceva. Orice, nu contează ce. Sau cel puţin ţi se pare simplu. Ajungi în faţa persoanei respective şi nu mai ştii ce să îi spui sau cum să îi spui. De ce să îi spui că te macină ceva? Poate şi pe el îl macină ceva, dar nu vrea să-ţi spună, pentru că nu vrea să îi cari povara. Tu de ce ai face asta? Eu de ce aş face asta? De ce să îl încarc cu problemele mele? Nu pot să mi le rezolv singură? Aşa am făcut şi până acum şi nu m-am plâns. Dar parcă e mai bine când ai cui să îi spui. Te simţi mai bine, te eliberezi şi nu mai lupţi singură cu morile de vânt. M-am blocat. Aveam atâtea de spus când am pus degetele pe taste, dar m-am blocat aici. Nu mai am cuvinte, parcă ceva îmi răpeşte tot. Îmi ia zâmbetul de pe buze, cuvintele din gură şi toate gândurile. Sunt agitată, dar nu mai am nimic de spus.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Uof.... ma stresezi cand faci asa... ma enervezi la culme .. daca ai fii acum in fata mea te-as strange de gat !!!!
Trebuie sa te descarci cumva, nu trebuie sa te inchizi in tine.. asa un prieten cum poate sa stie ce te framanta? ca iti spun eu .. Mama Omida nu-i, pe bune! asa ca data viitoare te ajtept cu cafeaua calda(sau ceai), cu un morman de batiste ... si un umar de sprijin! :)
:)))) hooo copiluuuu :))) nu era vb de tineee:))))) blonda lu mama :X:X:X:X:X ahhh iubite-ash :X:X:X
Trimiteți un comentariu