Azi mi-am adus aminte de tot ceea ce s-a întamplat în ultimul an de zile. Nu aveam nevoie totuşi de aşa ceva. 1 Octombrie, de exemplu, a fost o zi îngrozitoare, apoi Don Mircea, şi mama Nutza ...
Mâine despre cine o să mai aud? Cine o să plece mâine, sau peste două zile? S-au întamplat toate dintr-o dată şi au dat pe toată lumea peste cap. E greu să te gândeşti la trecut, din cauza gustului amar pe care ţi-l lasă. Dar viitorul ? Ce ne rezervă ? Peste ce mai dăm? Ne e frică să mergem mai departe pentru că am pierdut pe cineva drag, dar nici pe loc nu putem rămâne. E greu, da, dar trebuie să mergem mai departe. Fetelor, o să trecem şi peste asta şi ne vom vedem de viaţa noastră, aşa cum ei ar fi vrut. Şi postul ăsta e valabil pentru toată lumea, care şi-a oprit viaţa în loc, de frica viitorului. Orice ar urma, tot nu putem să ocolim, aşa că mai bine să ne trăim viaţa din plin şi să nu mai regretăm nimic.
Mă scuzaţi pentru posturile astea, dar vremea e de vină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu