marți, octombrie 28, 2008

Vrei ???

Era intr-o seara frumoasa si destul de calduroasa de primavara, poate prea calduroasa pentru perioada aceea. Sau poate caldura venea din sufletul meu, nu stiu, sau mai bine spus, nu mai stiu ... Era o seara superba pentru a ma intalni cu el ... Acum cand imi aduc aminte, zambesc si parca imi dau lacrimile. Mi-e dor sa mai am parte de un moment ca ala. Nu trecuse nici un an de cand eram doi in loc de unu, de cand inima mea batea pentru doua persoane si in acelasi timp doua inimi erau contopite intr-una singura. Ne-am certat. Mi-a spus ca nu ma mai vrea langa el. Lacrimile n-au vrut sa mai stea la locul lor. Mi-a curs o lacrima fara sa-mi dau seama, dar n-am putut opri ca si celelalte sa curga si sa-mi inghete sufletul. Nu trecuse nici un an, dar parca trecuse o viata de cand eram un singur suflet. Imi parea rau de clipele frumoase. Chiar asa de repede a uitat? Mii de intebari imi treceau prin cap in decursul a un singur minut. Acel minut ce a durut mai mult decat orice pe lume. Acel minut in care el a tacut, iar eu ... am lasat capul in jos, incercand sa-mi ascund lacrimile si durerea ce usor se putea citi in ochii mei. M-am ridicat, mi-am luat inima in dinti si am spus doar atat: "Daca asta vrei, nu am cum sa te tin langa mine.". Am dat sa plec, dar m-a prins de mana, intorcandu-mi fata spre el si mi-a spus sa stau jos, ca are ceva sa-mi spuna. N-am vrut. Durerea era prea mare pentru a mai putea sta langa el. Puteam vorbi a doua zi, dupa ce ma calmam, dupa ce reuseam sa-mi controlez lacrimile. Nu a vrut sa auda. M-a bruscat putin si m-a tinut langa el. Nu-mi mai pot aminti ce a spus, dar stiu ca am devenit putin isterica si uitandu-ma in ochii lui, nu ma mai interesat daca vede ca vars o lacrima pentru el. Am vrut sa vada cata suferinta poate provoca. Am inceput sa-i reprosez unele momente de cearta dintre noi, sa-i spun tot ce am pe suflet. El a inceput sa rada. Acel ras, acel zambet ce-l iubeam acum imi provoca greata. Il uram. Pe el si tot ceea ce a fost intre noi, fiecare imbratisare imi provoca sila. Eram nervoasa, ca are tupeul sa-mi zambeasca. Stand jos, mi-am indreptat privirea in alta parte, uitandu-ma in gol, spunandu-mi sa ma calmez, ca nu merita. Incercam sa-mi revin, sa pot vorbi frumos si calm, cand ... Mi-a dat ceva. O punguta. Am vrut sa o arunc, i-am spus ca isi bate joc de mine. A insistat sa o deschid. Am deschis-o. In momentul ala nu am mai stiut ce sa spun sau sa fac, asa ca el a luat inelul si mi-a cerut mana. Dupa ce mi l-a pus pe mana, m-a ridicat si m-a luat in brate. Din nou, lacrimile nu s-au mai putut opri. Era prea frumos si totusi nu intelegeam. Ce se intamplase ? Mi-a spus ca-i pare rau pentru cearta, ca vroia sa vada cum reactionez, dar ca nu se astepta sa vreau sa plec, fara sa spun un cuvant. Cearta evoluase prea repede fara sa o mai poata controla. Mi-a spus ca ma iubeste si ca niciodata el n-o sa faca asa ceva, n-o sa spuna vreodata asa ceva ....

Niciun comentariu: