sâmbătă, noiembrie 29, 2008

Titlu

Simt nevoia să scriu ceva, dar ce? Nu-mi trece nimic prin cap şi totuşi vreau să scriu. Sunt singură acasă, e sâmbătă seară şi mie mi-e lene să mă ridic din canapea şi să ies pe undeva. E trist, ştiu. Dar în acelaşi timp nici nu vreau să ies azi. Nu simt nevoia să văd pe nimeni. E bine la căldurică, cu muzica, cola şi ţigările lângă mine. Mai schimb două, trei vorbe cu unul, altul pe mess, mai joc un counter, dar tot nu e de ajuns.Simt nevoia să ies din tipar. O plimbare, prin Bucureşti, la ora asta ar fi perfectă. Dar e frig, şi nimeni nu e aşa nebun ca mine să iasă la ora asta doar ca să se plimbe. Ei vor în club. Să se ducă în club, n-am nevoie de fiţe şi figuri în seara asta. Am avut parte de destule. Ascult aceleaşi trei melodii de la ora 3. Îaraşi trist pentru mine. Sufăr de o mică depresie. Şi tot nu-mi dau seama de ce. De ce într-o sâmbătă, când toată lumea se distrează? Lipseşte ceva din viaţa mea şi nu realizez ce. Îmi pare rău dacă azi am vorbit puţin "plictisit" cu cineva. Se mai întâmplă. Da, chiar şi mie. Greu de crezut că n-am prea zâmbit azi, nu? Eu, care sunt un mare zâmbet cât e ziua de lungă, azi am avut o straight face. Încă o dată, TRIST. Daţi-mi o palmă să mă trezesc la realitate, am mare nevoie. Dar azi, de fapt, până mă bag la culcare, că mâine nu mai am nevoie. Aviz pentru amatori :))) .

Niciun comentariu: