Dulce suferinţă mi'este despărţirea
Iar mai dulce de'atât este insăşi amăgirea
Zâmbeşti sperând ca totul să dispară
Dar durerea, încet, începe să reapară
Te'amăgeşti gândind la ce'i mai bun
Dar cobori pe pământ când îţi spui că nu mai e timp
De gândire, de iubire, de visare
O iei de la capăt, ca de fiecare dată
Şi iar renunţi şi iar te pierzi ...
Ajungi pe piedestal, acolo sus undeva
Dar el te dărâmă, de făcut altceva n'ar avea?
Îţi vine să renunţi, să cedezi, să nu mai crezi
Dar iar te ridici, undeva şi mai sus
Şi iar te prinde şi iar aluneci
Cazi în gol, nu te mai opreşti
Cazi şi niciodată nu te'nveţi
Şi speri să zbori, şi să visezi
Dar nu mai e timp ...
De gândire, de iubire, de visare ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu