vineri, februarie 13, 2009

Plouă

Simt cum fiecare picătură de ploaie care se scurge pe faţa mea mă seacă de viaţă şi simt cum fiecare lacrimă ce'o vărs, mă lasă fără cuvinte. Simt cum noaptea mă înconjoară şi cum fiecare stea de pe cer, începe să dispară. Rămân în întuneric şi încerc să mă regăsesc, dar am rămas fără suflu şi respiraţia mi'e grea. Încerc să mă agăţ de o mică stea, ce'a mai rămas pe boltă, dar nu ajung, e prea departe. Mă scufund în întuneric şi nimeni nu poate face nimic în privinţa asta. Găseşte'mă şi ridică'mă la suprafaţă. Încearcă să mă iei de mână şi nu'mi da drumul niciodată. Te zăresc, dar eşti departe, iar eu nu mai pot alerga. Am obosit să te caut, am obosit să te chem ... Caută'mă şi cheamă'mă tu, pentru a putea regăsi fericirea. Plouă liniştit şi fiecare picătură de ploaie mă usucă, mă seacă de viaţă. Iubeam ploaia, iubeam un suflet, iubeam fericirea, dar acum m'am pierdut ...

Niciun comentariu:

sustin blogosfera feminina